Revoluția rațională

Semne diacritice // Faptul că revoluția este justificată din punct de vedere moral, nu o justifică în mod automat din punct de vedere rațional

Liderii Platformei DA, în cooperare cu Renato Usatîi, pregătesc o nouă ofensivă împotriva regimului oligarhic construit de Plahotniuc. Formal, „motiv de război” le servește refuzul CEC de a accepta cele peste 400 de mii de semnături în favoarea referendumului pentru alegerea președintelui R. Moldova prin vot direct.

Dar nu de dragul referendumului sunt chemați cetățenii R. Moldova la un alt protest „de amploare”, primul din acest an, ci ca să ceară alegeri parlamentare anticipate concomitent cu alegerile prezidențiale, pentru „cel târziu” luna iunie. Faptul că mulțimea de semnături a fost „aruncată la coș” e doar un pretext, e fitilul care, se speră, va detona „bomba” furiei populare.

Într-un moment, după decizia Curții Constituționale, care a „întors poporului” dreptul de a-și alege președintele, se crease impresia că obiectivul alegerilor parlamentare anticipate fusese abandonat sau, cel puțin, amânat, ceea ce părea logic, ținând cont de starea finanțelor publice, de lipsa unui buget aprobat de Parlament, a unui acord cu FMI, de necesitatea adoptării în regim de urgență a unui șir de legi, ca răspuns la condițiile de reluare a asistenței financiare de către UE....

De ce nu e bună data de 30 octombrie, stabilită de Parlament? Răspunsul e simplu: fiindcă energia protestatară ar putea să se consume până atunci, guvernarea întreprinzând acțiuni disperate ca să reușească să împartă cât mai multe „pomeni electorale” și să demonstreze că noua alianță, fără nume, în care domină PD, diferă esențialmente de cele precedente, cu PLDM în centru. Pe umerii lui Filat se dorește a se pune nu doar miliardul dispărut cu complicitatea instituțiilor controlate politic de PD (BNM, Procuratura Generală, CNA), ci și eșecul politic al guvernelor precedente, în care oligarhului Plahotniuc i-a revenit formal rolul secund.

În mod constituțional, la alegeri parlamentare anticipate se poate ajunge doar dacă Parlamentul nu reușește, timp de trei luni de zile, să adopte legi sau să învestească un nou Guvern. În cazul în care Guvernul Filip va demisiona pe 24 aprilie, alegerile parlamentare anticipate vor putea fi anunțate abia la 24 iulie și desfășurate la 24 septembrie. Dar dacă Guvernul Filip nu demisionează? Până în iunie nu se pot organiza alegeri parlamentare, nici chiar dacă s-ar dori.

Iunie este de fapt un alt fel de a spune că, de data aceasta, va fi aplicată arma de temut a proletariatului, revoluția sau, mai nou, „maidanul” ucrainean, care l-a inspirat pe Usatîi să îndemne cetățenii să aducă în PMAN cauciucuri uzate și să fie pregătiți să rămână acolo un timp mai îndelungat.

În aparență, Platforma DA și „Partidul Nostru” au succesul garantat. Dacă e să credem sondajelor, alegerile anticipate sunt dorite de majoritatea alegătorilor. Dar sunt ei dispuși să depună ceva eforturi pentru aceasta, să stea zile și, poate, săptămâni în PMAN și să recurgă la violență, dacă Plahotniuc nu va ceda repede și de bunăvoie puterea? Se vor ridica și membrii Forumului Civic pe baricade, alături de Năstase și Usatîi? Nu se știe, deocamdată.

Pe de altă parte, doar dacă nu vrei să vezi, nu vezi că Moscova este interesată de o revoluție la Chișinău, care ar face să muțească, măcar pentru un timp, „țambalul” integrării europene. De aceea, instabilitatea de la Chișinău nu poate fi privită cu ochi buni dinspre Vest. În pofida dezamăgirilor și supărărilor, a faptului că nu l-au acceptat pe Plahotniuc în rolul de premier, și Bucureștiul, și Washingtonul, și Bruxelles-ul îndeamnă la dialog și promit, în anumite condiții, sprijin pentru actuala majoritate parlamentară.

Unii dintre simpatizanții DA consideră că la mijloc e o „greșeală”, că se exagerează „pericolul rusesc”, alții merg până într-acolo încât sugerează că, din miliardul furat, Plahotniuc și-a „cumpărat” indulgența capitalelor respective. Dar nu toată lumea poate crede așa ceva. E posibil ca Iohannis, Nuland să fie pur și simplu mai bine informați referitor la intențiile Rusiei în regiunea noastră sau să nu aibă încredere în unii lideri ai mișcării protestatare. Cine pune mâna în foc pentru Dodon, Usatîi, Năstase, care vor prelua puterea în eventualitatea unei revoluții?

Este evident că o parte din cetățeni, intelectualii, în primul rând, vor ține cont de poziția Occidentului. Și e firesc. Că Plahotniuc a făcut, conștient sau inconștient, jocul Rusiei nu înseamnă că acest joc periculos trebuie continuat de dragul răzbunării. Eliberarea statului din captivitate este totuși un proces, nu un act justițiar, și se poate produce doar pe căi pașnice, legale, cu ajutorul României, SUA, UE, care s-au și angajat în acest sens. De ce să nu le acordăm un pic de credit? Fiindcă am fost naivi până acum să credem că schimbările ne vor pica mură-n gură, fără participarea noastră?

Faptul că revoluția este justificată din punct de vedere moral, nu o justifică în mod automat din punct de vedere rațional. Scepticismul, gândul lucid, eliberat de emoții, nu strică, mai cu seamă când există riscul violenței. Orice s-ar spune, lucrurile încep să se miște, unele condiții au și fost îndeplinite, de ce ne-am supăra pe dl James Pettit, ambasadorul SUA, când o recunoaște? E nevoie de o revoluție rațională, nu oarbă, resentimentară, răzbunătoare. Să nu ne pomenim din nou folosiți, niște idioți utili, ca în revoluția din 7 aprilie 2009.

P.S. Decizia Curții de Apel de a obliga CEC să dea undă verde referendumului e, de fapt, în folosul guvernării, nu al Platformei DA. Astfel, „se încurcă ițele”, este dată peste cap agenda protestului din 24 aprilie, DA fiind împinsă pe o cale consumatoare de elan și energie, care nu duce nicăieri, alegerile parlamentare anticipate rămânând, din nou, pe planul doi. E o mișcare tactică sofisticată, contrară deciziilor Curții Constituționale, îi permite lui Plahotniuc să câștige timp. Dacă va fi confirmată de Curtea Supremă de Justiție, ceea ce nu este exclus, vom avea un referendum fără rost, care ar putea ruina autoritatea liderilor DA și posibilitatea declanșării alegerilor parlamentare anticipate. O mutare de răspuns pe potrivă e renunțarea la referendum și retragerea cazului din justiție, dacă e posibil.