Nicolae Negru // Resetarea Europei, la Bulboaca

Semne diacritice

Oricât s-au străduit putiniștii deschiși sau ascunși, criticii cursului proeuropean și cârcotașii noștri alergici la imaginea Maiei Sandu, ei nu au putut concura cu Aleksandr Bortnikov, directorul Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), în descrierea negativă a Summitului Comunității Politice Europene, întrunit în Republica Moldova. Comentariile, epitetele lor chiar cele mai bizare, mai neașteptate - precum, de exemplu, că la Bulboaca Maia Sandu și-a sărbătorit de fapt ziua de naștere pe cheltuiala poporului - au pălit pe lângă răutatea fantezistă a oficialului rus care a apreciat că summitul respectiv ar reflecta intenția Occidentului de a „împinge în mod activ RM să se implice în conflictul ucrainean”.

Fiți de acord că în aprecierea lui Bortnikov, chiar dacă lipsită de logică, de argumente, ce se lovește de realitate ca nuca de perete, se conține o amenințare gravă, existențială, ca în tot ce răsună în ultima vreme de la Moscova, cu diferite ocazii, la adresa Republicii Moldova. E una din manifestările în stare pură a agresivității ruse și a războiului hybrid ce ne vizează. De altfel, în chiar dimineața zilei de 1 iunie, armata rusă a lovit cu rachete Kievul, producând distrugeri și omorând trei oameni, inclusiv un copil. Noi suntem cruțați de rachete și bombe numai fiindcă rezistă ucrainenii (iar în perioada summitului ne-am aflat sub umbrela NATO). Și Maia Sandu face bine că nu uită să sublinieze acest „detaliu”.

Totuși, spre deosebire de unii cârcotași locali, orice s-ar pretinde ei - stataliști, proeuropeni sau chiar unioniști, ca să nu mai vorbim de cei ce exprimă deschis interesele ruse prin intermediul lui Șor, Moscova poate fi înțeleasă: Summitul CPE a scos în evidență greșeala fatală a lui Putin, neinvitat la summit, izolarea Rusiei. Și nu există o ofensă mai mare pentru un tiran, un dictator, un criminal de război, decât să fie ignorat, disprețuit, neluat în seamă tocmai de cei pe care îi consideră vasali de-ai săi, atribuiți de istorie, adică legitimi, din punctul său de vedere.

Europa, disprețuită de Putin, „decadentă”, pe care nici nu a vrut să o ia în seamă, atunci când le-a cerut ultimativ SUA și NATO să se retragă pe linia anului 1997, s-a întrunit, prin liderii săi, să discute despre unitate, despre cum să ajute Ucraina să învingă în război, despre cum să contracareze războiul hybrid al Rusiei împotriva statelor din apropierea Rusiei.

Deloc întâmplător, summitul a avut loc în vecinătatea Ucrainei, în unul din cele mai vulnerabile state europene, a cărui independență a atârnat în februarie 2022 ca pe un fir de ață, de rezistența apărării teritoriale din Nicolaev și Odesa. Cum să nu să se supere Moscova, dacă în loc de tancurile rusești la Bulboaca au sosit „mercedesurile” europene? De ce s-au supărat unii concetățeni de-ai noștri, în afară de faptul că au avut de suportat unele incomodități de circulație, rămâne să ghicim. De ce nu i-a bucurat măcar câștigurile pe care le-a obținut și le poate obține ramura noastră turistică e mai simplu de explicat.

Temerea și predicțiile că statul nu va face față din punct de vedere administrativ, că summitul se va transforma într-o catastrofă organizațională nu s-au adeverit. Nu cred că guvernanții noștri vor avea repede ocazia sau se vor aventura să mai organizeze întruniri de o asemenea anvergură, dar au demonstrat că pot, că au făcut față, așa încât au atras lauda participanților (din partea lui Klaus Iohannis, de exemplu). Și aceasta merită remarcat.

O zi întreagă Republica Moldova s-a aflat în epicentrul unui eveniment de importanță continentală, de rescriere a regulelor, de concepere a unor proiecte comune de consolidare, de „resetare” a Europei. A fost o zi în care am putut urmări în direct cum se face istoria, inclusiv a noastră proprie. Pe unii i-a interest, pe alții – nu, unora le-a plăcut, altora le-a displăcut, dar ne-a privit pe toți laolaltă.