Nicolae Negru // PSRM-izarea ACUM

Semne diacritice

PSRM-izarea Blocului ACUM a început înainte de a se anunța mariajul lor formal. Alexandru Vakulovski, căruia îi aparține sintagma, observă într-un comentariu pe deschide.md că, deși o incluseseră în pachetul de măsuri antioligarhice obligatorii, acumiștii au renunțat ușor la legea Magnitsky, după ce socialiștii au respins-o din start.

S-a acordat prea puțină atenție acestui fapt, care anticipa oportunismul prorus de azi al acumiștilor. De ce nu le-a convenit lui Dodon și tovarășilor săi o lege prin care să fie sancționate persoanele din afara Republicii Moldova, vinovate de încălcarea drepturilor omului, după modelul unei legi adoptate de SUA, apoi și de alte țări? Motivul e cât se poate de simplu: Legea Magnitsky îi provoacă amintiri neplăcute lui Putin. Așa ceva Dodon nu își putea permite și acumiștii au manifestat înțelegere, conformându-se.

Imoral, cinic, dar „logic”

Chiar dacă imoral, cinic, refuzul de a investiga finanțarea PSRM este atât de „logică” și „firească” în contextul unei alianțe cu orice preț, încât nu mai necesită vreo explicație din partea Blocului ACUM. După ce Kozak a scos cu forcepsul alianța care are toate șansele să intre în istorie cu numele său, ideea unei investigații care vizează Rusia poate fi considerată drept lipsă de recunoștință, o diversiune plahotniucistă și nu e de mirare că simpatizanții ACUM au preferat să creadă că imaginile cu Dodon spunând că primește de la Moscova aproape un milion de dolari lunar pentru partid și televiziunile PSRM sunt trucate.

Primul șoc a survenit după votul proRusia al „proeuropeanului autentic” Andrei Năstase și al „eurasiaticului” Vlad Bătrâncea la APCE. Dintr-odată, lumea și-a dat seama că nu numai PSRM, ci și ACUM este legat de Moscova prin fire invizibile, că este atent la interesele și dispoziția ei.

Un oportunism greu de anticipat

„Gafa” cu „războiul civil” a ministrului de Externe, Nicu Popescu, a șocat și mai mult, căci denotă un grad de oportunism, servilism și perfidie greu de anticipat din partea ACUM. „Narativul” său cu „războiul civil” pe Nistru putea să pară drept o încercare de „teribilism” juvenil, de „originalitate” cu orice preț (alte posibile explicații le prezintă într-un articol excelent Vitalie Vovc pe blogul său), dacă nu erau evenimentele din Donbas, unde Rusia a pus în aplicare, în văzul lumii, „tehnologia” transnistreană, decamuflându-se, dar, cu toate astea, încercând să-i forțeze pe ucraineni să accepte că în regiunile Donețk și Luhansk ar fi avut loc nu o agresiune rusă, nu un „război hibrid” provocat și întreținut de Moscova, ci unul „civil”. De ținut cont că Moscova ne-a amenințat cu război de secesiune în martie 1990, că, în 1992, în Republica Moldova KGB exista și acționa pe ambele maluri ale Nistrului. Faptul că multe victime au fost civili, ca și în cazul Donbasului, nu demonstrează decât perfidia agresorului.

O soluție „plahotniucistă”

Într-o scrisoare deschisă, adresată președintelui României, Klaus Iohannis, liderilor Blocului ACUM și PD, intitulată „ (Republica) Moldova fără Dodon/(Republica) Moldova fără PSRM, un grup de foști deputați, intelectuali, scriitori, printre care Vladimir Beșleagă, Andrei Țurcanu, își exprimă îngrijorarea față de „implicarea fără precedent a Federației Ruse în procesele politice interne”, observând „realizarea unui program strategic de luare sub controlul Rusiei a instituțiilor principale ale statului”. Se face referință, în primul rând, la faptul că „PSRM-lui, partid declarat prorusesc și finanțat de Moscova, i-au revenit funcția de președinte al Parlamentului și pârghiile decizionale din ministerele de forță”, se amintește despre „trecerea de la sistemul electoral mixt la cel proporțional, care la alegerile viitoare va favoriza o majoritate parlamentară prorusă”, „eliberarea din închisori a unor agenți dovediți ai serviciilor secrete rusești și promovarea în anumite funcții-cheie ale statului a persoanelor eliberate anterior din serviciu pentru divulgarea de date secrete către persoane cu interese străine Republicii Moldova sau pentru colaborarea cu inși din rețelele de spionaj ale FR”.

Autorii apreciază că un scop diversionist urmăresc și unele schimbări legislative „în favoarea consolidării puterii președintelui RM”, a subordonării ministerelor și a altor instituții de resort Consiliului Suprem de Securitate. „Astfel, pretinsa dezoligarhizare are toate șansele să termine cu un sistem politic de tip „euroasiatic”, un oligarh să fie înlocuit cu un alt oligarh, prezidențiabil pe viață, reprezentant deschis al unor interese străine”, conchid semnatarii scrisorii deschise, propunând ca Blocul ACUM să iasă „imediat” din coaliția parlamentară cu PSRM. Ei consideră că „odată cu demisia lui Vlad Plahotniuc din fruntea PDM, s-a realizat o primă etapă din programul ACUM de dezoligarhizare a R. Moldova”, și e posibilă, din punctul lor de vedere, funcționarea unui Guvern minoritar ACUM, cu susținerea fracțiunii parlamentare a PD, garantându-se astfel „vectorul proeuropean al Republicii Moldova”.

ADN-ul politic al ACUM

Iarăși, ideea le poate părea unora „plahotniucistă”, dar, analizată la rece, e de fapt singura posibilitate ca ACUM să iasă din îmbrățișarea toxică a PSRM, adică a Moscovei, fără a declanșa alegeri anticipate și fără a construi un stat prezidențial, după modelul rusesc. Nu e vorba despre o relație „oficială” cu PD, nici de angajamente umilitoare pentru ultimul, ci de o cooperare în interesul Republicii Moldova, al cursului european, dându-se resentimentele la o parte. Aceasta numai dacă ACUM este sincer proeuropean, dacă „peseremizarea” nu se conține în ADN-ul politic al ACUM.