Nicolae Negru // Pe cine acoperă ex-directorul SIS, Vasile Botnari

Semne diacritice

Balonul inocenței, al intențiilor bune, al principialității procurorului general Alexandru Stoianoglo a plesnit. Zilele trecute el a fost prins cu minciuna, declarând, pentru o televiziune, că Vasile Botnari, ex-directorul Serviciului de Informații și Securitate (SIS), singurul acuzat în cazul „extrădării” (dar de fapt al vânzării) celor șapte profesori turci, ar fi primit o pedeapsă cu suspendare și ar fi achitat benevol 125 de mii de euro, „pierduți de Republica Moldova la CEDO”, și 380 mii de lei „pentru avionul care a fost arendat pentru transportarea profesorilor turci”.

Se dovedește însă, din verdictul primei instanțe (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani), ajuns pe căi obscure în spațiul public, că Botnari nu a fost condamnat decât la o amendă de 88 de mii de lei, interzicându-i-se să ocupe funcții publice timp de cinci ani. Procurorul, care ceruse doi ani de închisoare, nu a contestat decizia respectivă, aceasta a intrat în vigoare și tot ce mai poate face Stoianoglo e să peroreze despre „independența procesuală” a procurorului de caz.

De ce a mințit procurorul general? Ca să arate bine la televizor? Acum suntem nevoiți să punem la îndoială și faptul că Botnari ar fi achitat sumele de bani despre care a vorbit Stoianoglo. Dacă a mințit o dată, poate minți și a doua oară.

Cazul Botnari ne amintește de cazul privatizărilor frauduloase de la Casa Presei și fosta cantină a Guvernului, în perioada când premier era Pavel Filip. Se suspecta, nu fără motiv, că liderul de azi al PD ar fi stat în spatele acelei operațiuni de transferare, cu încălcarea legii, a proprietății statului în proprietatea unor oameni de afaceri, la un preț foarte generos. Doar că Procuratura Anticorupție nu a pornit dosar penal pe acest caz, nici împotriva oamenilor de afaceri, nici împotriva funcționarilor care au nesocotit legea, deoarece obiectivele privatizate au fost restituite „benevol” statului. Principiul de care se conduce procuratura pare să fie următorul: „ai furat, ai încălcat legea, ai plătit benevol pagubele și ai scăpat de pedeapsă”.

Însă nu oricine poate scăpa de pedeapsă, procurorii nu-i iartă chiar pe toți. Atunci când o cetățeană, revenită din Italia, a încălcat regimul de autoizolare și a fost amendată cu 22 de mii de lei, procurorii au tăcut mâlc. Ca și atunci când un polițist o târa de braț la poliție pe o femeie mai în vârstă decât el, pentru că vindea pătrunjel în stradă. Dar, fiindcă veni vorba, vi se pare echitabil să amendezi o cetățeană cu tocmai 22 de mii de lei pentru o ieșire la magazin și cu doar 88 de mii de lei pe un înalt funcționar, fiindcă a făcut troc cu niște oameni, jucându-se în mod abuziv cu soarta lor?

Nu e prea echitabil, așa-i? Iarăși, explicația e că cetățeana era o simplă cetățeană, o „badantă”, pe când Vasile Botnari nu e un cetățean deloc simplu. Simpla înșiruire a posturilor pe care le-a ocupat până acum suscită respectul procurorilor și judecătorilor. Cu cât postul este mai mare, cu atât legea, principiile, bunul-simț acționează tot mai slab, până nu mai acționează deloc în Republica Moldova. Un exemplu concludent e chiar cazul de alaltăieri, cu Nicolae Furtună, fostul deja șef al Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, căruia i s-a cerut demisia imediată pentru că a spus o prostie, pe când Chicu și Dodon au spus și prostii cu nemiluita și au încălcat legea nu o singură dată (numai „masa” lui Chicu cât face, iar Dodon a avut ieri mai multe întâlniri electorale pe care nu le consideră, fiindcă așa vrea el, electorale), dar nici măcar nu le dă prin cap să demisioneze și nimeni nu le cere aceasta.

Revenind la Vasile Botnari, el pare să fie un fel de țap ispășitor, care și-a asumat acest rol, ca sitz-președintele Funt, din romanul „Vițelul de Aur”, de Ilf și Petrov. Dosarul său e un paravan, e o fumigenă, pentru a-i scăpa de atenția publicului și de pedeapsa meritată pe cei care au „coordonat” trocul cu Erdogan, transmițându-i șapte profesori doriți de el în schimbul mobilării gratuite a cabinetului prezidențial și a Președinției Republicii Moldova în general.

Plahotniuc nu putea să nu fie implicat, dar Dodon nu putea să nu știe de ce îi mobilează Erdogan cabinetul pe gratis. Dacă procurorul general nu ar fi „indulgent” cu Vasile Botnari, acesta ar putea povesti multe lucruri interesante și atunci refrenul lui Stoianoglo că „Dodon nu a fost implicat. Și nu se știe ce era în pungă („kuliok”)” va trebui înlocuit cu altul: „Dodon a fost implicat, el s-a înțeles cu Erdogan asupra trocului mobilă pentru cabinetul prezidențial în schimbul profesorilor turci, dar vinovat e Plahotniuc, el l-a forțat pe Dodon să accepte mobila turcească. Și putem afla ce era în kuliok”.