Nicolae Negru // Panglica și barosul

Semne diacritice

Când îți prinzi în piept panglica bicoloră neagră-portocalie, simbol al imperialismului și psihozei militariste a „fratelui mai mare”, purtată de soldații ruși care au invadat Ucraina, prădând, distrugând și omorând totul în calea lor, violând, torturând oameni nevinovați, apoi mai și decapitându-i, ce urmărești, ce scop îți pui?

Să propagi pacea, carta ONU, dreptul internațional, prietenia între popoare, respectul pentru viața umană sau să glorifici armata rusă? Acesta e sensul noii abordări a Curții Constituționale ce se conține în „Hotărârea referitoare la simbolurile general cunoscute utilizate în contextul unor acțiuni de agresiune militară, crime de război sau crime împotriva umanității”: autoritățile să nu se grăbească cu pedeapsa, ci să clarifice intențiile purtătorilor de panglici rușinoase mai întâi.

Socialiștii, de exemplu, au și anunțat că ei vor purta panglica „colorado” pentru „pace și memorie”, pentru a-i comemora pe ostașii sovietici căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial, chiar dacă aceștia nu purtau panglica respectivă și nici nu știau că li se va atribui acest accesoriu bizar. De ce ar recunoaște socialiștii că astfel susțin și justifică agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, că fac publicitate crimelor de război comise de armata lui Putin, că se bucură de genocidul ucrainenilor? Ca să fie amendați și nevoiți să scoată o sumă frumușică din buzunar?

Datorită deciziei de marți a Curții Constituționale, ei pot susține agresiunea Rusiei, atrocitățile comise în Ucraina tăcând sau atribuind o utilizare „nobilă” panglicii murdare de sânge ucrainean. Dacă îl vom întreba pe Putin, care și-a pus însemnul „Z” în frunte și panglica „gheorghievskaia” în piept, ce caută în Ucraina, va răspunde el că a venit să comită crime de război sau genocid? Nu, firește. El va spune că a venit să-i elibereze pe ucraineni de naziști și banderiști (a nu se confunda cu banduriști). Îl vom crede?

Dacă Prigojin ar ieși la plimbare prin Chișinău purtând pe umeri un baros stropit de sânge și ar spune că astfel se pronunță pentru pace și aduce un omagiu celor căzuți în războiul din Ucraina, îl vom aplauda? Fiți siguri că se vor găsi și aplaudaci.

Curtea Constituțională (CC) anunță că „pentru a sancționa o persoană, trebuie să se constate că simbolul (sau barosul însângerat – n.n.) a fost utilizat în scopul justificării sau glorificării acțiunilor de agresiune militară, a crimelor de război sau a crimelor împotriva umanității”, căci excepțiile de la legea privind contracararea activității extremiste nu prevăd situația în care o persoană poate folosi simbolurile interzise „pentru a protesta împotriva, nu pentru a glorifica războiul și crimele de război (e.g. prin arderea lor, desenarea unei caricaturi etc.)”.

Să fim serioși, doamnelor și domnilor magistrați. Cine e judecătorul sau polițistul care nu ar fi capabil să facă distincție între glorificare și protest, mai ales „prin arderea” simbolurilor militariste sau „prin desenarea unei caricaturi”?

Recurgând la cazuistică, magistrații au inventat o „șmecherie” pentru a „împăca capra și varza”, „lupul și oaia”, pentru a ține societatea și Republica Moldova în două „bărci” - și de partea Ucrainei, și de partea Rusiei, sprijinindu-i, compătimindu-i ca și cum pe ucraineni, dar glorificând faptele mârșave, criminale ale rușilor. Cum se poate demonstra că panglica bicoloră pătată cu sângele ucrainean glorifică războiul, dacă Dodon strigă „pace”? Sau că barosul cu care i s-a dat în cap cuiva este un simbol al agresiunii, dacă un admirator local al lui Prigojin pretinde că barosul stropit cu sânge (sau imaginea decapitării unui prizonier ucrainean) e simbolul neutralității?

Oricum ar justifica acum Domnica Manole decizia de marți, CC a legitimat simbolurile agresiunii, ale crimei de război, ale atrocităților, ale decapitării ucrainenilor, socialiștii se felicită și sărbătoresc „Victoria”, dodonii și-au prins panglica negru-portocalie în piept și cine e prostul să strige că susține războiul și decapitarea ucrainenilor, dacă simbolurile vorbesc de la sine.

De aceea li s-a spus simboluri, ca să nu fie nevoie de explicații.