Optimismul lui Ghimpu și pesimismul lui Voronin

Semne diacritice

Toate sondajele de opinie din ultima vreme prevestesc zile grele pentru PL și liderul său Mihai Ghimpu. Alierea cu Plahotniuc, după ce a tot cochetat cu ideea unui procuror occidental, cu lupta anti-oligarhică, i-a dezamăgit mult pe simpatizanții liberalilor, PL ajungând să adune mai puține intenții de vot chiar decât PD, care, conform acelorași sondaje, are șanse mai mari să treacă pragul parlamentar. E o situație paradoxală care mai urmează a fi descifrată, dar faptu-i fapt: partidul lui Ghimpu este sancționat mai dur pentru „trădare”, decât partidul lui Plahotniuc pentru „capturarea” Republicii Moldova.

Însă liderul PL nu manifestă vreo îngrijorare deosebită în legătură cu perspectivele electorale ale partidului, arătându-se dispus să aștepte până la alegerile parlamentare viitoare, fiind sigur că între timp cetățenii Republicii Moldova vor începe să trăiască mai bine, și norii grei de deasupra PL se vor rări sub influența binefăcătoare a simpatiei populare renăscute. Acest calcul optimist este de fapt singura opțiune a liberalior, cât timp Mihai Ghimpu este PL, iar PL este Mihai Ghimpu, care crede mult în steaua sa norocoasă și aproape deloc în sondaje.

Chiar și așa, decizia sa de a se avânta în cursa prezidențială conține și un pic de mister, nu poate fi explicată prin obișnuita-i doză de optimism, ci prinr-o explozie de optimism. Pe el nu-l mai sperie nici ceea ce ex-consilierul său Dan Dungaciu a numit „saturația politică față de persoana sa”, nici faptul că este considerat dependent de Plahotniuc și responsabil împreună cu el de modul cum a fost guverantă Republica Moldova după 2009.

Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, spune Mihai Ghimpu, fiind sigur că atitudinea alegătorilor se va schimba față de el în următoarele două luni, când le va aminti cât de mult a făcut pentru ei aflându-se, temporar, un an de zile, în funcția de președinte a Republicii Moldova. În special, el mizează pe votul unioniștilor și, trebuie să recunoaștem că în calitatea sa de președinte interimar a realizat lucruri care rămân în istorie, cum ar fi declararea zilei de 28 iunie zi a ocupației sovietice și a comemorării victimelor regimului totalitar comunist, deschiderea arhivelor KGB...

Miza sa pe mesajul unionist, recomandat și de Dan Dungaciu, e confirmată și de cadoul pe care i l-a înmânat premierului Dacian Ciloș, harta României interbelice, și de reacția operativă la declarația Ambasadorului american James Pettit, care a pus la îndoială caracerul „practic” al reunirii Republicii Moldova cu România.

În virajul brusc al lui Ghimpu de la unionismul „pragmatic”, al faptelor, către unionismul militant, afișat, trebuie căutat „misterul” deciziei sale de a candida la funcția de președinte al Republicii Moldova. Liderul PL vrea să profite de faptul că numărul unioniștilor este în creștere, constituind aproape o treime din alegători, conform unor sondaje, dar mai cu seamă că, în cadrul unui sondaj recent efectuat de Magenta Consulting, persoana sa a fost cel mai des menționată (50%) printre politicienii care se asociază cu unionismul. Și unii comentatori l-au îndemnat pe Ghimpu să bată fierul cât e cald, să „capitalizeze” reputația sa de unionist, înscriindu-se în cursa electorală din 30 octombrie 2016.

Fără a pune la îndoială calitatea sondajelor respective, nu este clară atitudinea alegătorilor unioniști față de Mihai Ghimpu, cât e de puternică „saturația” față de persoana sa. S-ar putea ca primul loc în topul politicienilor unioniști el să-l fi obținut datorită antiunioniștilor, care au fost „impresionați” de acțiunile și declarațiile sale din perioada interimatului prezidențial. De altfel, sondajul efectuat recent de IMAS nu pare să confirme așteptările liderului PL, doar 0,5 la sută din cei intervievați dorind să-l vadă în funcția de președinte a Republicii Moldova.

Oricum, se poate spune cu certitudine că o eventuală înfrângere nu-l va descuraja pe Mihai Ghimpu, ci doar îl va întări în convingerea că alegătorii nu sunt capabili să-l aprecieze după merit.

xxxx

După cum era de așteptat, Vladimir Voronin a reușit să-și convingă tovarășii din Comitetul Central al PCRM să boicoteze alegerile prezidențiale, pe care le consideră ilegale. Dacă și alegătorii se vor lăsa convinși, prezentându-se în proporție mai mică de o treime din numărul persoanelor înscrise în listele electorale, scrutinul din 30 octombrie va fi declarat nevalabil, conform art. 114 al Codului Electoral al Republicii Moldova, și, în două săptămâni, CEC va organiza votarea repetată în baza aceloraşi liste electorale, pentru aceleaşi candidaturi şi cu aceleaşi consilii şi birouri electoralepentru (art. 116). Dacă şi după votarea repetată alegerile sunt declarate nevalabile sau nule, „data alegerilor noi se stabileşte de către Parlament în termen de cel mult 30 de zile de la data alegerilor precedente ordinare sau a votării repetate, în care nu a fost ales preşedintele Republicii Moldova, cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor” (art. 117).

În aceste condiții, tot președintele Nicolae Timofti ne va adresa felicitările de Crăciun și Revelion, rămânând la postul său până nu va fi ales un succesor. Poate că, boicotând alegerile, Valdimir Voronin își exprimă astfel aprecierea pentru Nicolae Timofti?