Nicolae Negru // Maia Sandu, demnitatea internă și externă

Semne diacritice

Cum procedezi atunci când cineva îți atribuie afirmații pe care nu le-ai făcut, când îți falsifică pur și spimplu spusele tale? Te revolți și îl pui la punct, nu-i așa? Și dacă acel cineva e un cogeamite stat, cel mai extins din lume, cu cele mai multe rachete și bombe, cu cea mai dezvoltată și avansată industrie de propagandă, apărător al valorilor morale și al lumii multipolare?

Rusia, prin reprezentanții săi, de la funcționarii MID până la președintele Putin, afirmă că Maia Sandu ar fi cerut retragerea „pacificatorilor” ruși de pe Nistru, deși ea s-a referit la Grupul Operativ de Trupe Ruse și depozitul de armament și muniții, rămase pe teritoriul Repubicii Moldova din perioada sovietică. Însă la Moscova nimeni nu ia în seamă precizările președintei moldave, ce spune ea cu adevărat. Ultimul exemplu de falsificare premeditată a cuvintelor rostite de Maia Sandu e din 27 ianuarie, când MID a publicat răspunsurile la întrebările mass-media pe marginea activității diplomației ruse în 2020. Iată ce înșiră, la capitolul „Chestiuni privind reglementarea transnistreană”, Ambasadorul cu Misiuni Speciale al ministerului rus de Externe, V.E. Triapițîn:

„Într-adevăr(sic!), după ce a fost aleasă în funcția de președinte al Republicii Moldova, doamna Maia Sandu a făcut un șir de declarații publice referitor la necesitatea retragerii pacificatorilor ruși (s.n.) de pe malul stâng la Nistrului. Nimic decât nedumerire o asemenea abordare a chestiunii nu poate să suscite.

Partea moldovenească știe bine (sic!) că principalul scop al prezenței militare ruse pe malul stâng al Nistrului este asigurarea participării rusești la funcționarea forțelor de pacificare comune, create în baza acordului din 21 iulie 1992, semnat la nivelul președinților Rusiei și Moldaviei, privind principiile reglementării pașnice a conflictului militar în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Mandatul operațiunii de pacificare nu este nici pe departe epuizat. Durata ei este clar legată de stabilirea unor înțelegeri politice privind reglementarea conflictului. Chestiunea despre reconfigurarea operațiunii, schimbării statutului ei poate fi pusă doar atunci când va fi găsită formula soluției politice a problemei transistrene. Până acolo e, deocamdată, departe”.

MID își bate joc în mod evident de Maia Sandu și Republica Moldova, recurgând la cea mai înjositoare formă de minciună, cea spusă cu nerușinare, direct în față, cu sentimentul impunității asigurate de superioritatea fizică și militară. Impertinența, nonșalanța, cinismul, disprețul față de adevăr, dexteritatea manipulatorie a lui gospodin Triapițîn sunt remarcabile. El o face pe niznaiul, „confirmă” ceea ce Maia Sandu nici nu a avut de gând să spună, menționează doar „trupele pacificatoare” și folosește acordul moldo-rus din 1992 ca pe o măciucă, respingând ideea oricărei schimbări în statutul militarilor ruși de pe „malul stâng al Nistrului”.

Sigur, relațiile dintre state, chiar și cele de „parteneriat strategic” nu se bazează întotdeauna pe criterii morale, dar nici regulile banditești nu sunt acceptabile, civilizația europeană a depășit această etapă. Dacă statul Republica Moldova are măcar un pic de demnitate, trebuie să reacționeze corespunzător. Însă ministerul nostru de Externe tace, Președinția tace….

Dacă Moscova nu dorește să vadă vreo diferență între Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), aflat pe teritoriul Republicii Moldova ilegal, și militarii participanți la „misiunea de pacificare”, în conformitate cu acordul din 1992, înseamnă că acordul respectiv trebuie părăsit, ca să nu poată fi invocat pentru justificarea ocupării de facto a teritoriului nostru.

Suspendarea acordului, așa cum propune Ambasadorul Mihai Gribincea, citat într-un articol recent din Ziarul NAȚIONAL, ar limpezi lucrurile, trupele ruse de pe Nistru ar apărea în lumina lor reală, ca „trupe de ocupaţie” și Rusia nu ar mai putea pretinde că-și menține legal trupele în Transnistria”. În afară de aceasta, „denunţarea Acordului ar deschide perspectiva schimbării formatului operaţiunii actuale de „pacificare” din Transnistria sau transformării ei într-o operațiune de poliție civilă”, subliniază dl Gribincea, precizând că „Organizaţia Naţiunilor Unite, dar şi OSCE au refuzat să acorde Rusiei mandat pentru operaţiunile sale de „pacificare” din spaţiul post-sovietic, considerându-le drept unul din mijloacele Moscovei de promovare a unei politici neo-imperiale”. De ce ar avea Chișinăul mai multă încredere în militarii ruși decât ONU?

Și reputatul analist Vladmir Socor sprijină ideea Ambasadorului Mihai Gribincea de adoptare a unei noi termenologii în reglementarea conflictului moldo-rus, de renunțare la sintagma „trupele rusești de pacificare”, deoarece „ele nu sunt trupe de pacificare! Ele nu au acest statut, nu au mandat din partea nimănui, ele contravin tuturor normelor și standardelor ONU în ceea ce privește operațiunile de pacificare”, inclusiv transparența și faptul că „trupele de pacificare nu pot să aparțină unei țări care e parte la conflict”.

Socor nu exclude nici „posibilitatea ca Republica Moldova să iasă din acordul cu Rusia din 1992, privitor la operațiunea de pacificare”, mai cu seamă că acest acord „dă dreptul R. Moldova să ceară încetarea operațiunii de pacificare”. „Acest pas nu trebuie întreprins cu ușurință, el trebuie foarte bine cântărit, dar e necesar ca această opțiune să existe, R. Moldova să amintească tuturor interlocutorilor, ruși și alții, că această opțiune există și că R. Moldova își rezervă dreptul de a exercita această opțiune. Pe ce bază? Pe baza dreptului internațional, pe baza dreptului suveranității internaționale”, argumentează Vladimir Socor, citat de Radio Europa Liberă.

Maia Sandu are ocazia să demonstreze că vine cu o abordare nouă a politicii, nu numai interne, ci și externe, că renunță la limbajul fals, eufemistic, umilitor, care se pliază pe niște interese străine. Nu poți fi demn doar parțial, doar față de Dodon, nu și față de finanțatorii săi. Dacă programul de guvernare al Nataliei Gavriliță va conține obiectivele și termenologia adecvată în legătură cu aflarea trupelor ruse pe Nistru, aceasta ar grăbi, paradoxal, procesul de declanșare a alegerilor parlamentare anticipate, căci Dodon și tovarășii săi, exponenți ai intereselor rusești, nu vor vota cu certitudine învestirea unui asemenea guvern.