Între Iași și Chișinău

Semne diacritice

În timp ce Chișinăul era în așteptarea unui nou „protest de amploare” anunțat de opoziție, la Iași, adevărata „inimă a Moldovei”, s-a discutat ce e de făcut pentru a grăbi procesul firesc, legitim, inevitabil al reunirii Republicii Moldova cu România. Concepute ca niște „conferințe pentru reîntregirea neamului”, la care au contribuit organizațional Primăria Iași, Acțiunea 2012 și Centenar Iași, discuțiile au fost plasate în contextul politic, economic, social din ambele state românești, dar și în cel geopolitic, regional și european.

Participarea unui număr mare de primari ai localităților din stânga și dreapta Prutului a imprimat discuțiilor un caracter cât se poate de pragmatic și concret. Tonul discuției l-a dat primarul Municipiului Iași, Mihai Chirica, vorbind despre cele mai importante proiecte care să conecteze Republica Moldova la sistemul energetic, la rețeaua de transport, la spațiul economic și cultural al României.

Realizarea acestor obiective, ca și crearea spațiilor comune pe plan informațional, cultural, educațional, economic, comercial, a căror viteză lasă de dorit, depinde în ultima instanță de voința politicienilor de la București și Chișinău, în egală măsură. Iar politicienii reacționează de obicei când se văd amenințați cu pierderea voturilor sau, dimpotrivă, li se arată șansa câștigării unor voturi suplimentare. De aici importanța informării și convingerii cetățenilor de beneficiile reunirii cu România, incluzând minoritățile etnice.

Concluzia e că acțiunile idealiste (cum ar fi Marșul Centenar) și cele pragmatice se împletesc, se completează reciproc într-un efort rațional, calculat, sistemic.

Unii participanți la conferințele despre reîntregirea neamului au reușit să ajungă la timp și la protestul de la Chișinău (de exemplu, primarul de Capaclia, Alexei Busuioc, a luat cuvântul la ambele manifestări), ceea ce demonstrează că unionionismul și lupta antioligarhică nu se exclud neapărat, chiar dacă unii unioniști sunt sceptici în privința reușitei celei din urmă. Și rezultatele celor 27 de ani de „independență” a Republicii Moldova justifică cu prisosință acest scepticism.

Manifestațiile de duminică pot fi considerate un succes pentru PPDA-PAS-PLDM, deși nu e meritul lor în acest caz, „marea de oameni” care a răspuns apelului de a veni la protest a fost vizibil mai redusă ca data trecută. Efectul electoral scontat i-a asigurat implicarea lui Șor, ocuparea Pieții Marii Adunări Naționale de iubitorii de mititei gratuiți și modul în care Maia Sandu a reușit să evite confruntarea cu acești oameni „sărmani”.

S-ar putea ca pe 27 august numărul protestatarilor să fie completat de cetățenii revoltați de aceste procedee ticăloase, „mizerabile”, împotriva opoziției „antioligarhice”, „autentic proeuropene”. Însă este evident că sintagma „miting de amploare” trebuie înlocuită cu alta mai potrivită realității. Încercarea de torpilare a protestului nu asigură în mod automat voturi suplimentare PD, ci se pot întoarce ca un bumerang împotriva partidului de guvernământ.