Nicolae Negru // Începe marea curățenie?

Semne diacritice

Știrea că generalul Igor Gorgan, fostul șef al Statului Major al Armatei Naționale e un trădător, că i-a furnizat atașatului militar al Ambasadei Ruse la Chișinău, ofițer GRU (Direcția Principală de Spionaj) informații sensibile, din propria inițiativă, pe parcursul mai multor ani, nu a produs, trebuie să recunoaștem, cine știe ce vâlvă.

El a ocupat cea mai înaltă treaptă militară în stat (de nivelul celei ocupate de Valeri Gherasimov, șeful Marelui Stat Major al forțelor armate ruse, care conduce operația militară specială în Ucraina), prin alte părți dezvăluirile jurnalistice de acest fel ar fi avut efectul unei bombe mediatice, la noi nu s-a auzit decât un „pocnet” ceva mai răsunător ca alte dăți, dar, cu una sau două excepții, subiectul nu a mai fost urmărit de presă a doua zi.

Nici pe forumurile din Internet informația nu pare să fi produs un șoc mare, întrebarea principală nu e dacă a trădat sau nu Gorgan, dacă a ajutat agresorul rus împotriva Ucrainei, puțini se îndoiesc de aceasta, ci de ce faptul a ieșit la suprafață abia acum.

După furtul miliardului (cu implicarea serviciilor secrete ruse, spun unii reprezentanți ai SIS), după fuga lui Plahotniuc și Șor, ultimul reușind să devină primar de Orhei, iar justiția s-a gudurat pe lângă el vreo șase ani, după ce Dodon, aflat în funcția de președinte a Republicii Moldova, i se lăuda lui Plahotniuc că i-a scris rapoarte lui Putin și a primit până la 1 milion de dolari pe lună de la Kremlin, după ce toată fracțiunea parlamentară a socialiștilor a mers in corpore, 35 de deputați, la Moscova, să depună jurământ de credință postelectorală, după eliberarea lui Filat și Platon și multe alte exemple asemănătoare, faptul că Igor Gorgan aștepta armata rusă și contribuia le venirea ei pare un act oarecum „natural”, ce se înscrie în „logica” trădării, a dezmățului, a abuzurilor și corupției generalizate.

Trădarea e înscrisă în ADN-ul statului nostru, manifestându-se la vedere, prin nostalgiile cvasi-patologice și relativismul moral endemic. Chiar cu o zi înainte de publicația din The Insider, s-a anunțat că Procuratura Anticorupție a reținut patru persoane, inclusiv șeful Biroului Interpol din Republica Moldova, Viorel Țentiu, în cadrul unei anchete comune moldo-franceze, cu asistența Biroului Federal de Investigații (FBI) al Statelor Unite și a Agenției Naționale Anticrimă din Marea Britanie, pentru complicitate la o schema de corupție prin care au fost ajutați să scape de justiție infractori din diferite țări, anunțați în căutare internațională.

Nici amenințată de așa-zisul „vetting” justiția noastră nu pare să demonstreze decență: o judecătoare din Chișinău a decis în aceste zile că, închizându-i ușa în nas unui interpret rus care cântă războiul din Ucraina, poliția noastră de frontieră i-a încălcat dreptul la circulație prin „sfera de influență” a Rusiei. Constituția care interzice propagarea războiului, a urii interetnice nu a contat pentru ea. Astfel, profunda neîncredere față de instituțiile statului se adâncește în continuare, se cronicizează, în loc să dispară sau măcar să se reducă.

În 2014 s-a văzut că toate structurile statului ucrainean erau infestate de agenți ai Rusiei, de ce la noi ar fi diferit? Rusia investește în coruperea politicienilor și funcționarilor din statele vecine miliarde de dolari, șefii de la FSB și GRU pun o bună parte din bani în propriile buzunare, dar o parte se cheltuie totuși pentru diversiune, pentru a-i pregăti pe ucraineni, moldoveni, georgieni etcetera să întâmpine cu flori armata rusă.

În Republica Moldova, infiltrarea instituțiilor statului de către agenții Rusiei s-a făcut arătându-se cu degetul spre cei ce doresc reunirea cu România, spunându-se mereu că de la unioniști vine pericolul, în timp ce „stataliștii” mergeau la Moscova și semnau angajamente colective de loialitate față de imperiu. Dacă SIS știa despre relațiile lui Gorgan cu GRU, după cum spune fostul ministru al Apărării, Anatol Șalaru, de ce nu s-au luat măsuri? De ce abia acum este scoasă din sertar această informație? Să fie un caz singular sau a început, în preajma alegerilor prezidențiale și a referendumului, bătălia decisivă, marea curățenie, ca în Ucraina, cu ajutorul partenerilor noștri?

Vom trăi și vom vedea. Însă e clar că structurile statului nostru nu pot face față de sine stătător acestor sarcini. Însănătoșirea și însăși existența Republicii Moldova nu e posibilă fără sprijinul SUA, UE, al României în primul rând. În afară de Rusia, nimeni nu este interesat să submineze independența și trăinicia statului moldav. Cu cât e mai rău, cu atât e mai bine convine doar Rusiei și agenților săi și că ei pot vărsa sângele nostru pentru a-și atinge scopul, aceasta trebuie să înțeleagă alegătorii.