Cine pune sare pe „rana” Rusiei și de ce revine Dmitri Kozak

Semne diacritice

Ministrul Apărării, Eugen Sturza, a motivat absența sa la summitul NATO de la Bruxelles prin faptul că problemele care s-au discutat acolo nu ne vizează în mod direct. „Agenda summitului NATO din acest an nu include subiecte de discuții care vizează direct Republica Moldova…”, a explicat el, solicitat de portalul deschide.md.

Probabil dl Sturza nu s-a informat bine. Republica Moldova este menționată de cinci ori în declarația adoptată de șefii de stat și de guvern ai țărilor NATO, întruniți miercuri, 11 iuluie, în capitala Belgiei. Pe lângă faptul că își „reiterează” sprijinul pentru integritatea teritorială, independența și suveranitatea Republicii Moldova (și ale altor state din cadrul Parteneriatului Estic), pentru dreptul ei de a lua decizii independente și suverane, libere de presiuni și constrângeri externe, NATO cheamă Rusia să-și retragă trupele de pe teritoriul nostru și să continue să se angajeze constructiv în procesul reglementării transnistrene. „Suntem angajați să sprijinim reformele democratice și eforturile de consolidare a capacităților de apărare aleRepublicii Moldova”, se mai spune în declarația citată.

Sunt aceste subiecte de puțină importanță? Nu ne vizează direct? Dacă e așa, ar fi bine ca dl Sturza să cedeze locul altcuiva care vede mai clar rolul NATO în fortificarea capacităților defensive și a securității Republicii Moldova. Și dacă Chișinăul nu s-a implicat, cine a pus sare pe „rana” Rusiei?

Moscova, în dezacord cu unii comentatori de la Chișinău

Supărată foc după rezoluția Adunării Generale a ONU, în care se cere retragerea completă și necondiționată a trupelor sale de pe teritoriul Republicii Moldova, acum Rusia se pomenește din nou trasă de urechi din același motiv și de NATO, și de Adunarea Parlamentară a OSCE, convocată la Berlin, în perioada 7-11 iulie, ultima mai recomandând și transformarea misiunii militare de pacificare pe Nistru în una civilă.

Mocova este în vădit dezacord cu unii politicieni și analiști de la noi, care consideră că rezoluția AG ONU a fost un eșec, o acțiune electorală în avantajul Rusiei. Caracterizând drept ostile demersurile Chișinăului la ONU, Moscova a încercat din răsputeri să le împiedice și să le compromită, declarând că nu are ce retrage de pe teritoriul Republicii Moldova, decât „pacificatori”.

Această minciună repetată periodic la cel mai înalt nivel nu e deloc întâmplătoare, de mai mulți ani Rusia încearcă să camufleze trupele ruse rămase din perioada sovietică, îmbrăcându-le în haine de „pacificatori”, făcând-o pe „naiva” când i se amintește despre angajamentul ei de la Istanbul din 1999. Eforturile de „camuflaj” se dublează în prezent, când Kievul nu-i mai este aliat împotriva Chișinăului. Să nu uităm nici faptul că Rusia lui Putin se pretinde o forță morală, care își respectă vecinii și nu atentează la suveranitatea și independența altora.

Lupul în blană de oaie

În felul acesta, sub drapelul batalionului de „pacificatori”, Rusia își consolideză o bază militară destul de solidă (ținând cont și de munițiile de la Cobasna) pe Nistru, cu sau fără permisiunea Chișinăului (în funcție de rezultatele alegerilor parlamentare din toamnă), care poate fi folosită atât împotriva Ucrainei, cât și a Republicii Moldova. E una când pui în mișcare niște „pacificatori” și alta când ataci cu unitățile „grupului opertiv al trupelor ruse” pe care nu le-ai retras în pofida normelor internaționale. Premeditarea iese la iveală în cel de-al doilea caz.

Acum, când i se spune că sub blana de oiae i se vede blană de lup, - acesta e de fapt sensul rezoluției adoptate de AG a ONU, Moscova strigă în gura mare că astfel se pereclitează reglementarea transnistreană și pacea de pe Nistru, învinuiește Chișinăul de atitudine „ostilă” față de ea. Jocul duplicitar, diversiunea, falsul, fățărnicia, perfidia, fariseismul, ipocrizia, dar și tupeul cel mai nerușinat sunt elemente ale războiului hibrid folosite cu succes de Putin. În ultima vreme, el nici măcar nu se sinchisește să informeze sau să explice mișcările unităților armatei ruse de dincolo de Nistru.

Fiindcă guvernările moldave de până acum nu au procedat „ostil”, adică rațional, activ, se pune întrebarea de ce, de ce atât de târziu s-a ajuns la această idee? Gândul care vine în mod logic e că Moscova a avut pârghii puternice care să-i facă pe guvernanții noștri să se răzgândească, să se abțină de la asemenea acțiuni. Și, de altfel, un timp destul de îndelungat, de prin 2012, Chișinăul a manifestat o pasivitate inexplicabilă față de prezența trupelor rusești pe teritoriul nostru „neutru”, amăgindu-se sau amăgindu-ne cu „pași mici” în relațiile cu Tiraspolul.

Cu numirea lui Dmitri Kozak în locul lui Dmitri Rogozin, sub o altă pălărie (Rogozin fiind „reprezentant special al președintelui Federației Ruse în Transnistria”, pe când Kozak este reprezentant special al lui Putin „pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu Republica Moldova”), nu mai pare accidental faptul că Dodon s-a convertit între timp la „federalism” și ocupă locul lui Voronin. Alegerile parlamentare vor demonstra cât de bine a pregătit Rusia terenul pentru cea de-a doua încercare a lui Kozak.