Nicolae Negru // Cine îl salvează pe Dodon?

Semne diacritice

În aparență, Dodon a reacționat cu destulă stăpânire de sine la investigația Ziarului NAȚIONAL despre întâlnirea sa cu Plahotniuc, la hotelul Pomgranate, pe insula grecească Halkidiki, investigație devenită cvasivirală pe rețelele sociale. Numind-o „aberație”, el a amenințat redacția că va apela la justiție, epuizând astfel subiectul și nici măcar nu l-a inclus în apariția sa săptămânală pe FB - „Președintele răspunde”, ceea ce e foarte ciudat, ținând cont de impactul demoralizator pe care îl poate avea informația respectivă asupra alegătorilor săi.

În realitate, însă, el a fost foarte alertat și pe parcursul săptămânii a întreprins mai multe acțiuni febrile, de culise, ca să abată atenția cetățenilor Republicii Moldova de la dezvăluirile demascatoare ale Ziarului NAȚIONAL. Așa cum ne-a obișnuit deja, ori de câte ori Dodon se pomenește la ananghie, începând de la video cu „kulioașele”, primul a ieșit la rampă procurorul general Alexandr Stoianoglo, aruncând în public o nouă fumigenă: sechestrarea bunurilor lui Plahotniuc de peste hotare. Numai că, după cum afirmă avocatul lui Plahotniuc, materialele privind sechestrul și al bunurilor de acasă, și al celor de peste hotare, nu au fost aduse la cunoștința clientului său, ca să poată fi contestate în justiție, ceea ce înseamnă că e vorba de gogoașe pentru presă, nu de acte juridice adevărate.

Și răpirea a doi cetățeni moldoveni, unul dintre ei fiind ofițer de poliție, de către KGB-ul transnistrean, ar putea să fie parte a măsurilor de deviere a preocupărilor publicului spre alt subiect, decât cel neplăcut candidatului „independent”, după cum scrie Vitalie Ciobanu în comentariul său pentru REL. Dodon s-a implicat imediat, telefonându-i „omologului” său de la Tiraspol, care s-a grăbit și el (nu cred că fără influența Moscovei) să-i vină în ajutor „omologului” său de la Chișinău, eliberându-i pe cei doi „spioni moldoveni”. Eliberându-i de ochii lumii, căci aceștia nu au ajuns la casele lor. Important a fost efectul mediatic, faptul că Dodon „a rezolvat problema”.

Și operativitatea cu care biroul INTERPOL local a „sărit” să declare că, după 2016, Plahotniuc nu a intersectat hotarele Greciei, vorbește despre o dorință fierbinte a acestei structuri „internaționale” de a proteja reputația electorală a lui Dodon. Fiindu-i imposibil să nege că actualul președinte a vizitat insula Hakidiki, nu a rămas decât să „demonstreze” că Plahotniuc nu a fost acolo.

Ne-a surprins în mod extraordinar și ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, care a lansat o fumigenă cât Piața Roșie de mare. Nitam-nisam, el i-a dedicat Ambasadorului SUA din Republica Moldova, fără să-l numească, un întreg interviu, acuzându-l de toate relele posibile: că se implică în alegerile din Republica Moldova în favoarea partidelor proeuropene, că a distrus alianța Maiei Sandu cu Dodon, că pune bețe în roata reglementării transnistrene. Serghei Lavrov să fi ajuns agentul electoral al lui Dodon? Incredibil!

Dar dacă Putin se implică în cursa prezidențială de la noi, de ce s-ar eschiva un ministru de-al său? Rusia a investit prea mult în Dodon ca să-l lase să piardă. Demersul antiamerican pe teren moldav al lui Lavrov pare cu atât mai ciudat, cu cât nu a fost provocat, în aparență, de nimic și nu este susținut de niciun argument, șeful MID-ului preluând toate formulele propagandistice antioccidentale uzate și suprauzate de multă folosință în Rusia. Nu o fi dispus de timp, ca să se pregătească mai bine? Oricum, efectul scontat a fost obținut.

Alerta Mosovei, implicarea atâtor instituții de stat în campania electorală de partea lui Dodon sugerează că întâlnirea lui cu Plahotniuc a avut loc și se face tot posibilul ca această idee să fie scoasă cât mai repede din capetele alegătorilor moldoveni și înlocuită cu alta. Pare să fi servit acestui scop și sinceritatea de care a dat dovadă în această săptămână de foc Andrian Candu, povestind, la un post tv, că, împreună cu deputații săi din grupul „Pro-Moldova”, a călătorit, la sfârșitul lunii august, la Istanbul, pentru a discuta acolo participarea la alegerile parlamentare. Ce coincidență înduioșătoare: președintele Republicii Moldova și un grup numeros de deputați merg în străinătate,în perioada sărbătorilor naționale, să se roage pentru prosperarea poporului și să discute despre soarta sa!

De ce tace Plahotniuc? Și el i-ar putea face un serviciu lui Dodon, negând că s-a văzut cu actualul președinte. Numai că negarea lui ar putea avea și un efect invers, ca gazul aruncat peste foc. Așa că tăcerea lui e mai mult în favoarea decât în defavoarea lui Dodon. Fiindcă veni vorba, Plahotniuc a plecat benevol din SUA, unde se afla în relativă siguranță, venind într-o zonă mult mai accesibilă pentru serviciile speciale ruse, care operează cu „Noviciok”. A primit vreo garanție de la ruși că îl vor lăsa în pace?