Moscovia, Maria Zaharova și macaroanele ei

Trustia, elegii politikoase

Comunistul Mihail Abdalkin, din regiunea Samara, a fost amendat cu 150 000 de ruble (1 950 de dolari) pentru că și-a pus spaghete pe urechi în timp ce asculta discursul prezidentului Putin, din 21 februarie, la un an de la invazia Ucrainei. El s-a filmat și a postat imaginile respective pe o rețea socială, discreditând astfel „forțele armate”, informează Reuters, cu referire la un grup de monitorizare a drepturilor omului.

Este interzis în Rusia să-ți spui spaghete, macaroane sau tăiței pe urechi? Nu. Dar dacă faci acest lucru ascultând discursul lui Putin – da, căci transmiți neîncredere, devalorizezi cuvintele liderului național. În Rusia se consideră că cetățeanului care se lasă înșelat, prostit îi atârnă macaroane sau spaghete pe urechi. De precizat că cerceilor nu li se atribuie acest efect.

În aceeași logică, pentru că a recunoscut că a comis crime de război, un caporal rus a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu suspendare, dar nu pentru crimele comise, ci pentru răspândire de „informații false”, comunică DPA, citată de Agerpres. Un tribunal din Habarovsk a decis că Frolkin Daniil Andreievici, caporal din cadrul Brigăzii a 64-a motorizate ruse, defăimează imaginea armatei ruse prin mărturisirea făcută pentru portalul rus de investigație Vajnîie Istorii (Istorii importante) precum că a împușcat și a jefuit populația civilă, a confiscat telefoane mobile de la localnicii din Andreievka (Ucraina).

Nu era nevoie ca judecătorii să verifice în prealabil dacă ceea ce a spus caporalul Frolkin e adevărat? Nu, căci orice se spune rău despre un militar rus este neadevărat prin definiție. Unui militar rus îi este interzis să spună lucruri adevărate despre sine, căci astfel defăimează armata, iar defăimarea armatei se pedepsește cu 15 ani de închisoare. Vestea bună e că 15 ani e termenul maxim.

Acum stau și mă gândesc că în mod similar poate fi descifrată și logica Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, care a declarat că, „renunțând la limba moldovenească, regimul actual de la Chișinău ridică întrebarea: a cui e acum (sic!) Basarabia”, ocupată în 1940 de URSS, și „cui aparțin pământurile de pe Nistru, care, până în 1940, intrau în componența Ucrainei”?

Cum și de ce apar în capul mahmur al Mariei Zaharova asemenea gânduri complicate de la faptul recunoașterii denumirii „limba română” e imposibil de aflat, ea nu explică, considerând doar că „limba moldovenească, ca limbă a statalității actuale, este în mod organic simbol al autoidentificării locuitorilor Moldaviei, constituite în hotarele contemporane în 1940”.

Se cere aici o precizare: așa a dorit Moscova ca locuitorii Moldaviei să se autoidentifice. Ei nu au fost întrebați în 1940. Cu Declarația de Independență din 1991, locuitorii Moldaviei au hotărât să se identifice ca și confrații lor de peste Prut. Mașa nu se întreabă cum rezolvă problema similară a autoidentificării austriecii sau americanii, sau elvețienii. De ce și-ar face probleme în cazul nostru?

„În mod paradoxal, limba moldovenească s-a păstrat numai în Transnistria”, constată halucinant Zaharova, de parcă ar conta mai mult vasul, decât conținutul său.

„Dacă vor să rescrie denumirea limbii, să se țină de logica istorică și să numească limba română moldovenească, nu invers”, mai recomandă cu generozitate rusească Zaharova. Păi, dacă ne conducem de această „logică istorică”, ar trebui să numim Rusia așa cum o numeau cronicarii noștri – Moscu, Moscovia, pe ruși – moscali, iar limba rusă – limbă moscălească. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face, dorogaia Mașa. De altfel, nu e ciudat că reprezentanta MID-ului își bagă nasul în oala limbii române, dar nu spune nimic despre inițiativa ucrainenilor de revenire la numele original al Rusiei – Moscovia?

Al vostru delirium tremens, redemptor, Ion Buraga