Moş Crăciunul celor săraci şi celor bogaţi

Daruri // În sacul unui Moş Crăciun din zilele noastre sunt daruri simple şi tradiţionale: nuci, mere, bomboane, dulciuri, dar şi telefoane mobile, bijuterii de aur, bani ş.a.

Jumătate dintre actorii teatrelor noastre, în ajunul sărbătorilor de iarnă, intră în pielea lui Moş Crăciun pentru a aduce darurile mult aşteptate copiilor de la grădiniţe şi licee, sau în privat, la casele acestora.

O falsă problemă?

„De ce fiecare al doilea actor joacă şi la matinee? Răspunsul e acelaşi ca şi la întrebarea: De ce cântăreţii cântă la nunţi? Toţi ştiu că se face un ban bun”, mi-a spus franc actorul Artiom Oleacu de la Teatrul Municipal „Satiricus Ion Luca Caragiale”. Am descoperit şi actori care se jenează de această activitate pe care o practică în afara lucrului lor la teatru. În rândurile actorilor din mediile mai avangardiste, circulă ideea precum că e ruşinos pentru un actor în tot sensul cuvântului, să „coboare” la un asemenea rol de animator de copii. Nu poţi să le faci bine pe toate. Ori eşti profesionist pe scenă, ori... clovn care distrează şi amuză picii.

O muncă nu atât de uşoară

În opinia actorului Ion Grosu de la Teatrul Municipal „Satiricus Ion Luca Caragiale”, ca să fii un Moş Crăciun veritabil, „trebuie să munceşti foarte mult”. Iată ce ne-a împărtăşit din experienţa sa de douăzeci de ani de „crăciunie”: „Când eşti Moş Crăciun, nu poţi trişa. Pe copil nu-l minţi. Iar dacă nu i-ai cucerit încrederea, el nu te acceptă. Şi atunci ai şansa să nu mai îmbraci haina de Moş Crăciun niciodată. La un spectacol în scenă lucrezi cu regizorul, îţi ştii rolul, îţi ştii replica. Când eşti Moş Crăciun, nu ştii nimic! Desigur că îmi schiţez un scenariu, dar copiii sunt atât de spontani, încât uneori mi-l dau peste cap”, zice el.

Actorul Artiom Oleacu recunoaşte că primele sale reprezentaţii au fost un eşec, probabil şi din cauza „cerinţelor absurde şi caraghioase ale comanditarilor”: „Cineva doreşte un Moş înalt, altcineva – Moşul să danseze deosebit, un al treilea – Moşul să cânte la o sumedenie de instrumente. Apoi mai sunt oameni care au cerinţe mari şi pretenţii în ce priveşte costumul”, spune actorul.

Mai cred copiii în Moş Crăciun?

Actorul Ion Grosu poartă un costum din stofă de lână, cu vată pe dinăuntru, deoarece un Moş mare este mai credibil. „Dar am văzut şi Moşi din ăştia prăpădiţi, care au patruzeci şi cinci de kilograme cu tot cu costum. Copiii nu cred în asemenea Moşi”, ne mărturiseşte actorul. Succesul unui Moş Crăciun depinde nu numai de costum, de felul cum acesta arată, dar şi de modul în care vorbeşte, de atitudinea lui. „Copilul la început parcă crede, parcă nu crede, dar dacă ştii cum să vorbeşti cu el şi ştii cum să te dai de partea lui, şi crezi în ceea ce crede el, atunci să ştii că ţi-a reuşit”, afirmă Moş Crăciunul Ion Grosu.

Cei mai creduli sunt copiii din grupa pregătitoare de la grădiniţă şi cei din clasa întâi. Iar copiii din familiile care se descurcă modest financiar sau din mediul rural cred în Moş Crăciun până la lacrimi, din spusele actorilor.

Moş Crăciunul Ion Grosu a avut cazuri când venea la domicilii foarte înstărite, iar copiii îl apucau de sac, cereau cu obrăznicie cadourile, fără să-şi spună numele sau câţi ani au, nemaivorbind de poezie. Luau cadourile, dispăreau cu ele în odăile lor, fără ca Moşu’ să-i intereseze câtuşi de puţin. I s-au întâmplat şi situaţii când, invitat la domiciliu, copiii parcă-parcă începeau să creadă în Moş Crăciun, când „tata sau mama, dacă erau puţintei la minte, le spuneau: „Hai, lasă, că până tata nu dă bani, până mama nu plăteşte, nu mai vine Moşu’ ista! Tata o dat Moşului şi Moşul le-o adus”. „Mulţi copii nu cred în Moş Crăciun. Este vina părinţilor care nu-şi dau seama că le strică copilăria. Copilul trebuie să creadă în ceva. Şi noi am crezut la vremea noastră”, a concluzionat actorul.

Dorinţele copiilor

La unele matinee, înainte de a oferi darurile, Moş Crăciunul Ion Grosu îi invită pe copii să se apropie să-i spună la ureche ce să le aducă la anul. Dorinţele copiilor sunt foarte discrepante şi sunt un indicator al mediului din care aceştia vin şi al reprezentării lumii lor. E una când se apropie timid un copil şi-l roagă pe Moşu’ să-i aducă „sănătate pentru familia lui” sau „nişte bomboane”, sau „o păpuşă pentru surioara mai mică”, probabil, părinţii neavând posibilitatea să i-o cumpere şi e cu totul altceva atunci când copilul îşi doreşte automobil „Lexus”, numărul cutare, cu un anume garaj şi benzinărie în ogradă, pentru că aşa are mama sau tata, sau îşi doreşte un telefon atât de performant şi cu atâtea funcţii, care probabil încă nu există.

Traista lui Moş Crăciun

În opinia actorului Ion Grosu, părinţii ar trebui să înţeleagă că Moş Crăciun aduce dulciuri, mere, nuci, bomboane, iar restul cadourilor părinţii ar trebui să le facă singuri, acasă. Domnia Sa a fost la un liceu în care părinţii au hotărât să le dea copiilor câte o carte. În aparenţă e un gest frumos, dar copiii erau gata să le arunce pe fereastră, pentru că ei aşteaptă altceva de la Moşu’. „O maşinuţă, dacă copilul e mic şi are nevoie şi dacă părinţii au posibilitate, sunt obligaţi să i-o cumpere şi aşa. La fel ca şi alte lucruri trebuincioase. De Crăciun şi de sărbătorile religioase se dau anumite cadouri şi trebuie să obişnuim copiii cu ele: dulciuri, fructe”, susţine actorul.

În ultimii trei ani, unele grădiniţe şi şcoli private refuză să mai invite Moşi Crăciuni, sub pretextul că luptă cu corupţia. „Moş Crăciun nu poate fi plătit de părinţi. Au început lupta cu corupţia de la Moş Crăciun, pedepsind, de fapt, copiii”, susţine actorul Ion Grosu.