Misterul ADN-ului sinistru al „extraterestrului” din Atacama a fost dezlegat

Ultimele teste ADN au dezvăluit motivul legat de diformitățile multiple de pe trupul fetiței Ata, găsit în Chile în 2003 și care timp de mulți ani a alimentat tot soiul de scenarii fabulatorii, cum că ar fi fost, de fapt, o creatură moartă a unei civilizații extraterestre.

În urmă cu 15 ani, deșertul Atacama din Chile a scos la lumină un trup mumifiat nu mai mare de 12 centimetri și care părea a fi al unei creaturi sinistre. Amatorii teoriilor conspirației piperate cu fantezie SF au concluzionat pe loc: mumia aparținea unui specii extraterestre.

În 2013, testele ADN și efortul științific al lui Garry Nolan, de Universitatea Stanford, au revelat faptul că micuțul trup aparține unei fetițe pe care oamenii de știință au denumit-o generic Ata, de la deșertul Atacama.

Nolan a observat că Ata are 10 coaste, în timp ce oamenii au 12, şi un craniu ciudat cu formă alungită.

Pentru a se lămuri de ce scheletul are numai 10 coaste, cercetătorul a contactat un pediatru, care i-a spus că nu mai văzuse o asemenea afecţiune a oaselor în cariera lui.

Înainte să cerceteze AND-ul, Garry Nolan credea că mumia avea sute de mii de ani vechime, asta pentru că deşertul Atacama este unul dintre cele mai secetoase locuri de pe Terra, iar trupul ar fi putut rămâne conservat pentru o perioadă lungă de timp.

Analizele ulterioare au arătat însă că ADN-ul este proaspăt şi de o foarte bună calitate, ceea ce înseamnă că misterioasa mumie Ata data de doar câteva decenii.

Nolan a arătat că există două posibilităţi cu privire la originea Atei: fie a suferit de o formă extremă de nanism şi a trăit până la vârsta de şase sau opt ani, fie este un fetus de 22 de săptămâni care a suferit de o boală rară – progeria - prin care a îmbătrânit prematur şi a murit.

Peste cinci ani

Acum, la cinci ani distanță de la primele concluzii, Garry Nolan și echipa sa au publicat analizele complete privind structura genetică a Atei, transmite The Guardian.

Analizând ADN-ul extras din oasele mumiei, cercetătorii spun că fetița a fost purtătoarea a cel puțin șapte mutații genetice care sunt asociate cu provocarea unor diformități majore la nivelul scheletului sau accelerează dezvoltarea oaselor. Astfel s-ar explica malformațiile Atei, coastele anormale și craniul alungit. Dincolo de aceste mutații, Ata ar fi putut suferi, de asemenea, și de hernie diafragmatică congenitală.

„Înțelegerea acestei problematici genetice ne-ar putea ajuta pe viitor la dezvoltarea de terapii sau medicamente care să poată duce la dezvoltarea osoasă în cazul, să zicem, al unor oameni care au trecut prin accidente catastrofale de mașină”, spune Garry Nolan.

Cercetătorul crede că Ata a murit la scurt timp după naștere.

Sursa: digi24.ro