Mihai Gâdea, mărturie cutremurătoare despre părinți și medici, în replică la acuzațiile premierului Bolojan privind greva din Sănătate

Mama lui Mihai Gâdea a murit după o luptă grea cu boala, iar tatăl său a trecut printr-o operație extrem de complicată pe cord deschis, experiențe care au marcat profund întreaga familie.

Pornind de la aceste două episoade dureroase, jurnalistul a susținut un discurs emoționant despre medicii și asistentele din România, cărora spune că le datorează enorm. El a povestit că, deși și-ar fi putut opera tatăl oriunde în lume, a ales un profesor român, iar mama sa a fost îngrijită până în ultima clipă de personalul medical din țară. În felul acesta, Mihai Gâdea a subliniat că încrederea lui în medici români nu este teoretică, ci rezultă din experiențe de viață extrem de concrete.

Declarațiile jurnalistului au venit în contextul grevei de marți din sistemul de Sănătate și după afirmațiile recente ale premierului Ilie Bolojan cu privire la aceste proteste și la proiectul noii Legi a salarizării.

Prim-ministrul Ilie Bolojan a afirmat marţi seară, la Palatul Victoria, la finalul şedinţei extraordinare de guvern, că greva angajaţilor din sistemul public de sănătate s-a bazat pe minciună şi dezinformare legate de proiectul noii Legi a salarizării.

„Legat de greva din sistemul de Sănătate, în primul rând îmi cer scuze tuturor pacienţilor pentru disconfortul pe care astăzi l-au avut ca urmare a acestei greve. Îi asigur de tot respectul meu pe medici, pe asistenţi, pe infirmiere, pe cei care lucrează din greu în sectorul de Sănătate. În acelaşi timp, consider că această grevă s-a bazat pe minciună şi pe dezinformare, legată, în primul rând, de ceea ce s-ar întâmpla dacă Legea salarizării ar fi adoptată. Şi precizez, încă o dată, dacă s-ar adopta această lege niciun salariu în sectorul public, niciun câştig în sectorul public nu va scădea, aşa cum au fost date toate asigurările de către miniştrii de resort, cât şi de către ministrul Muncii", a spus Ilie Bolojan.

El a adăugat că, dimpotrivă, ca urmare a corectării unor inechităţi din proiectul promovat de Ministerul Muncii, o bună parte dintre salarii ar trebui să crească.

În contrapondere cu aceste declarații, Mihai Gâdea a spus că și-a dat viața părinților pe mâna medicilor din România de fiecare dată când a fost nevoie și că încrederea sa în personalul medical românesc este deplină.

„Tatăl meu, pe care puteam să-l operez oriunde în lume, pe cord deschis, cu patru bypass-uri. Aș fi putut să-l operez în Statele Unite sau în multe alte locuri. Dar, după o documentare foarte atentă, care a durat câteva săptămâni, am decis să-l operez în România.

Pentru că în România există medici care pot face operații pe cord deschis, unele extrem de dificile. Șapte ore de intervenție, cu inima oprită, proceduri extrem de complicate. Profesorul român care l-a operat pe tatăl meu este invitat la congrese mondiale, aplaudat și apreciat pentru că realizează unele dintre cele mai speciale cusături.

Explic simplist: Se iau vene de la picioare, se pun la inimă, se înlocuiesc, iar cusătura este importantă. Mă refer la profesorul Horațiu Moldovan.

Mama mea, care anul acesta a încetat din viață, a fost grav bolnavă în ultimii șase ani. Medicii care au tratat-o în România. Încrederea și respectul meu pentru acești oameni sunt totale. Față de asistentele care au îngrijit-o pe mama, față de medicii care fac lucruri extraordinare în această țară. Și am ajuns să vină un individ precum Bolojan să le spună că ei mint, că ei fac o ticăloșie și că, de fapt, nu le scad salariile.

Celălalt impostor, Dragoș Pîslaru, a spus zilele acestea că medicii ies în stradă pentru că vor salarii mai mari, nu pentru că li se taie veniturile. Nu, dragi prieteni. Se taie întreaga anvelopă salarială din România pentru toate categoriile, cu aproximativ 18%. Trebuie să fii suficient de ordinar ca să faci toate aceste lucruri și apoi să apari și să spui că nu se întâmplă nimic, că totul este o nebunie. Toată România este blocată de aceste personaje sinistre, economia este îngropată, elitele României ies în stradă, iar tupeul pe care îl vedem este fără precedent”, a zis Mihai Gâdea.

„Eu nu am pe nimeni din familie în sistemul public, dar îi consider pe acei oameni ca făcând parte din familia mea. Oamenii care i-au salvat viața tatălui meu, medicii și asistentele care au îngrijit-o pe mama. Oamenii aceștia merită respectul nostru, nu să vină cineva și să spună că totul este o minciună și că își bat joc. S-a ajuns prea departe. Este inadmisibil ce se întâmplă.

Am un respect uriaș nu doar pentru medici, ci și pentru asistente. Știu de ce spun asta. Iar acum îi scoți din spitale și îi pui în situația să intre în grevă generală, să protesteze. Pentru ce? Pentru niște măsuri pe care nici măcar din punct de vedere politic nu le mai înțelege nimeni. Când o Românie întreagă este împotriva ta, la un moment dat te oprești. Chiar și în USR au apărut ezitări. Miruță a spus că nu știu exact cum să procedeze cu această lege, pentru că își dau seama că se sinucid politic. Dar Bolojan pare că are o misiune venită din altă parte. Este grav. Extrem de grav. Aici nu mai este vorba doar despre interesele unor oameni, ci despre interesul național”, a mai zis Mihai Gâdea.

„E cea mai rușinoasă zi din ultimii zece ani. Oamenii în halate albe au ieșit în stradă. În România, se poate trata cu succes aproape orice. Oamenii aceștia au salvat milioane de vieți în carierele lor. Chiar dacă sistemul medical nu este perfect, în primul rând din cauza subfinanțării, cei mai mulți dintre acești profesioniști pot lucra oriunde în lume. În perioada prin care am trecut cu problemele din familie am cunoscut medici români care lucrează în Statele Unite, în Israel și în alte țări. Am întâlnit, de exemplu, o doctoriță română din Statele Unite căreia The New York Times i-a dedicat o pagină întreagă. Câți dintre acești medici, dacă ar pleca din România, nu ar fi primiți oriunde? În aceste sisteme medicale medicii câștigă milioane, iar asistentele au salarii foarte mari. Ar pleca mâine oriunde. De ce îi gonim de acasă și punem națiunea în pericol? Cât de lipsit de înțelegere a vieții trebuie să fii ca să faci așa ceva? Nu este o chestiune pe care oamenii să o poată înțelege. Anvelopa salarială scade cu 18%. Asta este realitatea”, a mai spus Mihai Gâdea în emisiunea sa.

În timp ce Gâdea acuză dur guvernul, premierul Ilie Bolojan a explicat, la finalul ședinței de guvern, modul în care vede Executivul noua lege a salarizării și efectele asupra sistemului public de sănătate.

„Suntem la finalul acestei scurte ședințe de Guvern și fac câteva comentarii legate de subiectele de pe ordinea de zi și de greva din unele spitale de astăzi. Legat de grevă, în primul rând, îmi cer scuze tuturor pacienților pentru disconfortul pe care astăzi l-au avut ca urmare a acestei greve. Îi asigur de tot respectul meu pe medici, pe asistenți, pe infirmiere, pe cei care lucrează din greu în sectorul de sănătate. În același timp, consider că această grevă s-a bazat pe minciună și pe dezinformare, legată, în primul rând, de ceea ce s-ar întâmpla dacă legea salarizării ar fi adoptată. Și precizez încă o dată că dacă s-ar adopta această lege, niciun salariu în sectorul public, niciun câștig în sectorul public nu va scădea, așa cum au fost date toate asigurările, atât de către miniștrii de resort, cât și de către ministrul muncii.

Dimpotrivă, ca urmare a corectării unor inechități, o bună parte din salarii ar trebui să crească, dar, în mod evident, aceste creșteri de salarii nu pot fi făcute pe bază de împrumuturi, ci ele pot fi făcute atât cât permite capacitatea de plată a economiei românești, în așa fel încât să nu ne întoarcem din punctul în care am plecat și, în anii următori, să avem salarii predictibile, salarii echitabile în sectorul public și în sectorul privat din România și să avem un echilibru bugetar care este absolut necesar pentru a construi pe baze sănătoase. Legea salarizării unitare, dacă ar fi adoptată în sectorul de sănătate, va aduce însă și niște provocări, pe care nu trebuie să le ocolim.

Astăzi avem un sistem de salarizare care nu se bazează, în principal, pe plata serviciilor medicale pe care spitalele le prestează către pacienți, așa cum ar fi normal, pacientul trebuind să fie în centrul sistemului. În prezent, cea mai mare parte a plății cheltuielilor pe care le fac spitalele se face prin alocări directe de la Casa Națională de Sănătate, iar două treimi din salariile care se achită în sectorul public de sănătate vin prin alocări directe și nu prin plata unor servicii care sunt prestate către pacienți. Ca atare, managerii spitalelor nu au o presiune reală să adapteze oferta spitalelor, mărimea secțiilor și tipul acestora la nevoile pacienților. Având asigurată cea mai mare parte din fonduri, nu există acest stimulent, iar asta înseamnă distorsiuni majore în sectorul de sănătate și cheltuirea unor sume peste ceea ce ne putem permite, într-o manieră ineficientă, care nu rezolvă nici problemele pacienților, nici condițiile mai bune pentru cei care lucrează în sistem.

Odată ce legea de salarizare ar fi adoptată, vor trebui recalculate tarifele pentru cazurile pe care spitalele le rezolvă, la un nivel mult mai mare decât cel de astăzi, nivel care acum nu acoperă costul acestor servicii. Scopul ar fi ca funcționarea spitalelor în anii următori să se facă pe baza serviciilor prestate către pacienți, iar fiecare caz rezolvat să aducă o sumă din care să fie suportate salariile din spitale și toate celelalte cheltuieli.

Spitalele care au adresabilitate, deci răspund nevoilor cetățenilor din zonele unde funcționează, vor avea cazuri, vor avea pacienți și își vor putea susține activitatea. În schimb, spitalele care astăzi se bazau doar pe transferuri vor trebui să-și regândească oferta, să-și readapteze secțiile, numărul de angajați, specializările, astfel încât să nu mai avem secții supraaglomerate în centrele universitare și în reședințele de județ și, în același timp, secții cu grad foarte mic de ocupare în alte spitale. Acolo gradul de ocupare redus arată că aceste unități nu răspund cu adevărat nevoilor populației.

Premierul a dat ca exemplu și faptul că s-ar putea dubla numărul de paturi pentru îngrijiri paliative. În loc să existe o extindere a acestor servicii care să răspundă unei nevoi reale, continuă să funcționeze secții fără adresabilitate, ce nu corespund cererilor pacienților.

În ceea ce privește memorandumul privind deblocarea posturilor din sănătate, Bolojan a explicat că este a doua variantă a documentului. Prima variantă, discutată săptămânile trecute, aduna solicitările de la toate spitalele din România și, după aplicarea unor procente de reducere, venea cu propuneri de posturi care să fie aprobate. Au existat cereri pentru deblocarea a 26.000 de posturi în sectorul public spitalicesc, în condițiile în care există deja peste 190.000 de angajați în aceste unități.

Față de prima variantă, premierul a solicitat ca propunerile înaintate de Ministerul Sănătății să se bazeze pe două criterii care să țină cont de realitățile din spitale și să urmărească, pe de o parte, rezolvarea nevoilor pacienților și a aglomerării din anumite secții, în limita fondurilor disponibile.

Primul criteriu este ponderea cheltuielilor de personal din totalul cheltuielilor spitalului: cu cât această pondere este mai mică, cu atât spitalul a primit bonificații, pentru că există spațiu de creștere a cheltuielilor cu personalul. Acolo unde cheltuielile de personal au depășit 85-90%, cum se întâmplă în unele spitale, unitatea „nu mai există, practic, pentru pacienți, ci pentru angajați”, deoarece nu mai rămân bani pentru medicamente, analize, combaterea infecțiilor nosocomiale și alte necesități. Aceste spitale au fost sancționate și li s-a diminuat numărul de posturi aprobate.

Al doilea criteriu este gradul de ocupare al paturilor. Cu cât un spital a avut un grad de ocupare mai mare, cu atât a primit mai multe posturi, pentru că asta arată că răspunde nevoilor cetățenilor, iar specializarea și calitatea serviciilor sunt cerute de pacienți. În schimb, acolo unde gradul de ocupare este sub 50% – situație întâlnită în peste 150 de spitale – rezultă că respectivele unități nu răspund nevoilor reale din zonă, dar consumă resurse, pentru că personalul, spațiile și dotările sunt dimensionate după numărul de paturi aprobate, nu după cele efectiv ocupate.

În baza acestor două criterii, Guvernul a aprobat deblocarea a 6.850 de posturi, aproximativ 2.000 dintre ele fiind redistribuite, față de prima variantă a memorandumului, către spitalele din reședințele de județ, spre cele din centrele universitare și spre unitățile care oferă servicii de înaltă calitate și unde, în prezent, există o presiune foarte mare. Premierul a apreciat că această formulă de memorandum răspunde mai bine nevoilor actuale ale pacienților și realităților din spitale, în limitele posibilităților bugetare ale statului român.