MĂRINIMÍE// Bunicul care creste singur trei nepoțele

Într-un capăt de uliță, într-un sat uitat de Dumnezeu, la Țeline, județul Sibiu, răsare o casă mică, dărăpănată.

Dacă n-ai vedea sârma plină de rufe puse la uscat, nici n-ai crede că acolo locuiește cineva. În pragul casei, un copil zâmbește unei pisici.

Nicolae Căian are 69 de ani și e o mână de om, cu un suflet mare cât tot satul uitat de lume.

Iar copilul care zâmbește deopotrivă pisicii, unei raze timide de soare și nouă, e Andreea, de cinci ani, cea mai mică dintre cele trei nepoțele pe care bunicul le crește singur.

Fiul lui, tatăl fetelor, a stat o perioadă aici, cu mama lor. Pe care însă a gonit-o, după care a plecat și el, cu o altă femeie, undeva în județul Mureș.

Iar copilele au rămas cu bunicul, și el cu probleme de sănătate, într-o cameră mică, de nici 12 metri pătrați.

Casa stă să se dărâme, nu au nici frigider, nici televizor, doar un radio mic, cu baterii, și-o poveste care topește și cele mai înghețate inimi.

„A fost foarte greu, cu banii ăștia puțini, din pensie, și ca și bărbat a fost greu destul”, oftează bunicul, însă chipul se luminează tot când Andreea se ghemuiește lângă el pe pat și-l ia în brațe.

De trei ani, e și mamă, și tată, și bunic cu normă întreagă. Totul, cu foarte multă dragoste.

„Eu fac mâncare, eu singur spăl, sunt și tată, și mamă pentru copii. Fac cartofi, fasole, câte o găină, ce Dumnezeu să fac. Nu-i ușor și nu a fost ușor, dar niciunul nu le bagă în seamă, trebuie să le ajute cineva, pe asta mică am ținut-o de la doi ani și jumătate, le iubesc foarte mult”, rezumă simplu bunicul o dragoste care învinge sărăcia și toate barierele.

Sursa: sevedetot.ro