ADOPȚIE // Mamă pentru doi copii orfani

Mărinimie // Și-a dorit mult propriii copii, iar pentru că nu îi poate avea, a adoptat doi frați

La 35 de ani împliniți, viața Marianei a început să prindă contur. De aproape două luni, femeia spune că „are pentru cine se trezi dimineața” și „pentru cine munci”.

Ajunsă la casa ei într-un sat din nordul R. Moldova, cu o gospodărie aranjată, familia Olaru și-a dorit dintotdeauna să aibă propriii copii, iar pentru că nu-i puteau avea, au decis să adopte.

„Voiam foarte mult să adoptăm un copil micuț, să-l creștem noi, să-i oferim de mic toată dragostea de care are nevoie, dar nu am putut. Oriunde ne-am adresat, ni se închidea ușa în nas. Parcă avem condiții de trai, avem casa noastră, suntem muncitori ambii, dar nu am izbutit. Când auzeam sau vedeam la unele posturi de televiziune copii abandonați, mi se rupea inima. Zic, uite câți copii stau în internate, dar eu vreau să adopt unul și nu mi-l dau”, ne spune Mariana.

Mamă pentru doi frați orfani

Nu și-a pierdut speranța că va deveni odată mamă, chiar și pentru copii străini. În una din zile, minunea s-a și întâmplat.

„Veneam acasă într-o zi de la raion când m-am întâlnit în microbuz cu asistentul social din sat. Aceasta mi-a spus că sunt acum doi copii care au rămas fără părinți, aceștia sunt decedați, fără rude și că ar fi bine dacă i-aș lua”, își amintește femeia. S-a cam înspăimântat când i-a spus câți ani au, dar nu s-a descurajat.

„Noi ne doream copii mici, dar când mi-a spus că băiatul are 14 ani și fetița zece, m-am cam înspăimântat. Zic, cum să mă descurc cu ei?”, ne spune noua mamă a celor doi orfani.

Acasă pentru câteva zile

Își amintește cu emoții cum a fost prima întâlnire cu copiii. „În drum spre internat, soțul mă întreba ce să vorbească cu ei. I-am spus să întrebe și el ceva acolo. Aveam niște emoții atât de mari, încât nici nu mă puteam controla. De cum i-am văzut, totul s-a schimbat. Știți, am simțit în suflet acel dor și dragoste de mamă de parcă erau ai mei. I-am cuprins, dar ei stăteau ca piatra. Nu au spus nimic și erau închiși. I-am luat acasă pentru câteva zile. Parcă au devenit alți copii. Au început să comunice cu noi. După câteva zile, a trebuit să-i duc înapoi la internat, trebuia să termine școala acolo. Am ajuns acasă fără ei și parcă nu-mi ajungea ceva”, ni se destăinuiește femeia.

Chiar dacă copiii nu o numesc încă mamă, ci doar tanti Mariana, femeia nu insistă, iar pe zi ce trece îi iubește din ce în ce mai mult, le oferă toată dragostea de care au nevoie și nu își imaginează cum ar fi viața fără de ei. „E-he-he... acum nu-i mai dau nici în ruptul capului”, susține Mariana, în timp ce-și mângâie pe cap fetița adoptivă.

Prima zi de naștere în noua familie

Deși au doar câteva luni de când sunt în noua familie, cei doi micuți spun într-un glas că nu vor să mai ajungă vreodată în internat. „O ajutăm pe tanti Mariana, suntem cuminți, o să învățăm bine, numai să nu ne ducă iar la internat”, ne spune timid Olguța.

La doar câteva zile după ce au fost luați în familie, Nicușor urma să împlinească 14 ani. „Ne-am gândit atunci cu soțul cum să facem să-l bucurăm. Am invitat mai mulți copii din mahala, am pregătit frigărui, alte bucate și am sărbătorit. Lui Nicușor i-am procurat o pereche de pantaloni și o minge. De pantaloni, mă rog, s-a bucurat el, dar de minge… foarte mult. Și acum stă în camera lor, sub masă. Se joacă puțin, după care o spală, o șterge frumos și o aduce în casă. Am lăcrimat când am văzut cum o ținea strâns la piept. Când s-a umplut ograda cu copii și rude la ziua lui, stătea nedumerit și nu înțelegea ce se petrece. Nu a avut parte de toate astea la internat, s-a simțit asta. A doua zi dimineață, Olguța m-a întrebat: Tanti Mariana, dar o să-mi faci și mie ziua de naștere atât de frumoasă ca a lui Nicușor? Sigur că da, i-am răspuns”, ne spune zâmbind Mariana.

Cu toate că sunt conștienți că greutățile nu-i vor ocoli chiar întotdeauna, Mariana și Vladimir sunt acum fericiți, fiindcă au alături de ei două suflete care așteaptă să fie încălzite și iubite.

„Ne mișcăm în direcția cea bună”

Corneliu Țăruș, şef adjunct al Direcţiei politici de protecţie a familiei şi drepturilor copilului, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei:

„Reforma sistemului rezidențial dă rezultate și asta în primul rând grație cooperării între sectorul societății civile și instituțiile statului. Ne mișcăm în direcția cea bună. A fost elaborată o nouă strategie de protecție a copiilor 2014-2020, urmând ca planul național de acțiuni pentru implementarea acesteia să fie transmis Guvernului spre aprobare în această toamnă.Strategia conține trei obiective, primul dintre care este prevenirea separării copiilor de familie și stoparea graduală a instituționalizării copiilor de 0-3 ani. Lucrăm la implementarea unui proiect de serviciu care, în mod special, este adresat mamelor solitare. Programul național de asigurare cu locuințe a mamelor solitare este un alt obiectiv de pe agenda Ministerului Muncii. De asemenea, în fiecare raion activează comisiile pentru protecția copiilor aflați în dificultate”.

Liliana Rotaru, președinta CCF Moldova: „Trei luni petrecute la casa de copii pot cauza întârzieri în dezvoltare”

„Aflarea în instituții (internate, case de copii) a copiilor, în loc de familie, le afectează creșterea și dezvoltarea, iar cei mai afectați sunt copiii de vârstă fragedă, de până la trei ani. Chiar și trei luni de instituționalizare a copilului cu vârsta de sub trei ani pot cauza întârzieri de o lună în dezvoltare, fenomen numit „eșecul creșterii psihosociale”. Iar pentru reabilitarea acestuia, este nevoie de cinci ani, dar cu mici șanse de reabilitare totală. Ultimele politici ale statului clar dau prioritate copiilor de vârste mici și copiilor cu dizabilități. Din 65 de instituții de tip rezidențial din R. Moldova, 45 mai sunt deschise, iar 20 au fost deja închise”.

Mii de copii fără îngrijire părintească

Pe moment, fără ocrotire părintească sau separați de părinți sunt peste șapte mii de copii din R. Moldova. Două mii dintre aceștia au statut de orfan, 2 500 sunt cu părinți decăzuți din drepturile părintești, 300 sunt abandonați, iar peste două mii sunt plasați temporar în diferite instituții rezidențiale.

Principala cauză de separare a copiilor de părinți este sărăcia - între 81 și 97%, șomajul părinților - 76%, urmând familiile monoparentale - 68%, abuz și neglijare - 66%, iar în circa 40 la sută din cazuri e vorba de lipsa unui loc de trai.