Mamă după o pauză de cinci ani

sursa: google.ro

Destin // O femeie revenită din detenție luptă pentru dreptul de a-și crește copiii și a obține calificativul de „mamă bună” de la băiețelul pe care l-a lăsat pe când avea doar un an și jumătate

Ani la rând au privit cu lacrimi în ochi la colegii din internat pe care îi vizitau rudele de sărbători. Pe unii dintre ei i-au petrecut cu invidie când au ieșit pe poarta instituției plecând în vacanță în familie și nici nu îndrăzneau să viseze la ziua în care vor păși și ei dincolo de poarta internatului din Cărpineni, raionul Hâncești. Ziua cea mare a fost chiar de Paști, când mama a venit să-i ia acasă pentru câteva zile. Iar peste patru luni au ajuns să trăiască definitiv bucuria unei familii. Este povestea a doi frățiori din satul Malcoci, Ialoveni, care s-au pomenit la internat după ce mama lor a fost condamnată la închisoare.

Unul dintre copilași avea doar un an și jumătate când a rămas în grija bunicii, alături de fratele său de cinci anișori. Deși mai avea doi copii minori, femeia și-a asumat responsabilitatea să-și crească nepoții după ce mama lor a fost încarcerată. În realitate, grijile cotidiene ale femeii au fost cu totul altele, iar copiii „au devenit ai nimănui”. Zile întregi rămâneau acasă neîngrijiți și flămânzi, doar sub supravegherea mătușii lor, care era și ea o copilă. Aflând despre iresponsabilitatea bunicii, autoritățile au decis să-i transfere pe copii într-un centru de plasament din Chișinău, iar de acolo au ajuns la internatul din satul Cărpineni, Hâncești.

Au învățat să fie frați

„Erau atât de agitați când au venit la noi și complet indiferenți unul față de altul de parcă nici n-au trăit într-o casă. Nu se comportau ca frații. Aici am reușit să le cultivăm un sentiment de dragoste, să-i apropiem. Cel mare a ajuns să-l ia prima dată în brațe pe cel mic și să-l ducă de mânuță afară la plimbare”, își amintește educatoarea Nina Secrieru, cea care s-a ocupat de copilași când au venit în internat. În scurt timp, băiețeii au devenit „foarte bravi”, primii la activitățile educaționale și cei mai iubiți de colegii de grupă. „Când cel mare s-a dus la școală, se oprea în fiecare zi pe la etajul unu, unde este grădinița, să vadă ce-i face fratele. Îi mai aducea bomboane, pe care le primea și el din cadourile umanitare venite la internat”, adaugă educatoarea, mândră că a reușit să-i apropie pe frățiori. Cea mai mare surpriză pentru copii erau întrevederile cu mama. Angajații internatului îi duceau adesea pe micuți la penitenciarul din Rusca, unde își ispășea pedeapsa cea care le-a dat viață.

Cadou de Paști

Cei cinci ani pe care i-a petrecut după gratii au fost un adevărat calvar pentru Ecaterina, mama care visa să-și crească copiii acasă. Ieșită din penitenciar, femeia a insistat să-și ia băieții din internat. „Cum am făcut eu pușcărie, așa au făcut și ei, sărmanii. Acum trebuie să stea lângă mine, oricât de greu îmi va fi”, ne spune Ecaterina, adăugând că nu vrea să vorbească la acest subiect. De Paști, femeia și-a luat inima în dinți și a venit la internat, cerând permisiunea să ia copiii în vacanță. Deși a stat mult pe gânduri, directorul instituției le-a permis micuților să meargă în familie. Tot acolo, în casa cu două cămăruțe a bunicii, dar alături de mama lor și cele două surori ale ei. O căsuță pentru șase suflete. „Nu știu cum a fost, dar au venit entuziasmați. Mama a început să-i viziteze tot mai des. Mie îmi dădeau lacrimile când vedeam cum aleargă cu brațele întinse spre ea când venea în vizită”, spune educatoarea Nina Secrieru. În luna august curent, administrația internatului a decis să-i dea o șansă Ecaterinei și i-a lăsat în grijă copiii.

Reintegrați în familie

Autoritățile din Ialoveni au fost sceptice la început. Își făceau griji cum va putea o femeie singură, ieșită din penitenciar, care nu are nici casă proprie și nici un loc de muncă stabil, să-și crească copiii. „S-a întors din detenție în aprilie. Ne gândeam să lucrăm cu ea măcar până la Anul Nou. Să o pregătim moral, să-și găsească de lucru, dar ea s-a dus și a luat copiii. S-a mutat la mama ei și a dat băieții la școală în sat. Monitorizăm cazul să vedem cum se descurcă. Din câte știm, sunt îngrijiți micuții. Îi ajutăm și noi cu ce putem”, afirmă Vera Ursuleac, reprezentanta Secției asistență socială și protecția familiei din cadrul Consiliului raional Ialoveni. Autoritățile perfectează actele necesare ca băiatul cel mic, care are probleme de sănătate, să primească grad de invaliditate. Pensia lunară pe care o va primi va fi de mare ajutor familiei. În prezent, mama lucrează ocazional la o sală de ceremonii din sat, unde spală vasele după banchete. „Mă mai duc la piață și vând câte ceva. Am nevoie de bani pentru produse, haine, încălțăminte. Le cumpăr medicamente de sute de lei. Chiar acum sunt răciți și le fac tratament. Să vină și să vadă că băieții sunt mai îngrijiți și mai sătui ca mulți alți copii din sat care au și mamă, și tată”, spune Ecaterina supărată să audă că autoritățile i-ar putea lua copiii, dacă nu le va asigura un trai decent.

Își așteaptă tatăl din Rusia

Mult mai important pentru mamă este acum să-și apropie sufletește copiii de care a fost despărțită timp de cinci ani. „Cu cel mic este mai greu, dar înțeleg de ce este distanțat. L-am lăsat la un an și jumătate și l-am luat de șapte. Le voi dovedi că pot fi o mamă bună”, promite Ecaterina. Fiul său mai mare speră să-și cunoască și tatăl într-o zi. „Când era la internat, le arăta tot timpul copiilor o poză cu un bărbat. Chiar semăna cu el. Se lăuda că este tatăl lui care va veni din Rusia să-l ia acasă”, își amintește educatoarea din Cărpineni, Nina Secrieru, mulțumită de faptul că micuții și mama lor s-au reunit într-o familie.