Macron la Strasbourg și SPAIMA eurodeputaților

Un președinte francez în plenara Parlamentului European? Nimic mai natural și totuși în aceste vremuri nesigure pentru politica europeană, prezența lui Emmanuel Macron astăzi în plenară la Strasbourg trezește unele temeri. Centrul-dreapta se teme de dezbinare.

Emmanuel Macron a pariat pe o anumită „suveranitate europeană” , un concept în care nu toată lumea se regăsește. In plenara Parlamentului European el tocmai a vorbit despre această suveranitate „care să protejeze popoarele europene”.

Macron nu s-a sfiit să vorbească deschis despre un anumit protecționism pe care UE l-ar putea practica, deși până acum protecționismul se manifestă mai ales în interior. Directiva muncitorilor detașați este un exemplu de acțiune europeană gândită la Bruxelles, dar dictată de la Paris.

Fără surpriză, discursul lui Macron a fost aplaudat de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker care nu face decât să se plieze exigențelor lui Macron.

Însă nu toată lumea este la fel de veselă....

Macron a creat „En marche!”, mișcarea politică care l-a adus la cârma statului francez, dar care nu are un echivalent european. Logic, o mișcare europeană , numită poate „L ‘Europe en marche!” ar putea fi creată, dar ea s-ar servi cu prioritate din lotul de politicieni afiliați acum Partidului Popular European (PPE).

PPE este cam din totdeauna partidul european cel mai puternic al cărui grup parlamentar european câștigă alegerile la fiecare cinci ani. Din acest partid se aleg prin urmare președinții instituțiilor europene.

Ce se va întâmpla deci cu PPE?

Și ce se va întâmpla cu grupul liberal -ALDE- din Parlamentul European, același care deja în 2014 a făcut un scor electoral lamentabil?

Macron îngrijorează deci. In plus, PPE, până nu demult favorabil ideilor macroniste de aprofundare a construcției europene, începe să se îndoiască. In cadrul grupului, limbile se dezleagă și mai toate spun că președintele francez își dorește o renovare completă a lumii politice europene care ar trece prin distrugerea partidelor, fie ele de stânga sau de dreapta.

Macron merge drept la țintă: aprofundarea construcției europene (a se înțelege aici mai ales a zonei euro) , mai multă solidaritate reală între state și legarea fondurilor europene de respectului statului de drept și a valorilor europene.

Așa să fie, de ce nu? Dar nu va duce la o confruntare periculoasă între pro si anti europeni, se întreabă PPE.

În fine, fiindcă tot aminteam de președinții instituțiilor europene, Macron se opune sistemului de alegere a președintelui comisiei europene prin vot universal, metodă aplicată o singură dată, în 2014.

Acest sistem de „Spitzenkandidat”, cum i se spune la Bruxelles, reunește câte un candidat pe grup politic – câștigător fiind cel care aparține grupului ce câștigă alegerile europene.

Scrutinul din mai 2019 se apropie si mulți politicieni se poziționează deja. Macron le încurcă ploile.

Dar dacă ne oprim o clipă pentru a înțelege despre ce vorbim de fapt vom constata penibilul situației Europei actuale: Parlamentul European se pregătește în fine – după mulți ani - să primească astăzi un președinte al unui stat fondator al UE care dorește o Europă puternică si unită si care poate are și mijloacele de a o realiza, însă tot ceea ce eurodeputații au înțeles este că ambițiile lor mărunte ar putea fi puse în pericol.

Sursa: rfi.ro