Iubiri celebre // Salomeea basarabeană

compendium.ro

A primit „Steaua României” // Domnița Cebo

Denumiri de străzi din mari orașe ale Europei îi poartă numele. Personalitatea ei artistică a fost comparată cu cea a Annei Pavlova sau a Mariei Callas. Este una dintre cele mai mari soprane din toate timpurile. Este neegalată până astăzi ca interpretă a lucrărilor lui Mozart și Strauss.

Joacă în opt filme turnate în Germania și Austria. La doar 24 de ani i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific existent în Germania și Austria: „Kammersängerin”, iar în 1943 a fost decorată cu „Steaua României” în grad de comandor.

Devenirea

Face primele clase la Școala Normală de Fete „Florica Niță” și la Capela Metropolitană din Chișinău, sub supravegherea protoiereului Mihail Berezovski, care a îndrumat-o spre Conservatorul „Unirea”.

Este descoperită de contele Alexander Virubov, director al Teatrului Artistic din Moscova refugiat în Europa, care rămâne fascinat de vocea și frumusețea Mariei Cebotari, îndrăgostindu-se,totodată,de ea. Astfel, Maria ajunge în trupa de teatru a contelui, ca urmare, împreună cu teatrul rus dă reprezentații la București, după care pleacă la Paris.

Consacrarea

Se afirmă cu strălucire în saloanele franceze. Virubov o cere de soție, ea, simțindu-se fără sprijin, se hotărăște la acest mariaj. Maria ia lecții de la un celebru profesor de muzică, studiind aprofundat în paralel limba germană. Directorul Operei de Stat din Dresda este fascinat de talentul Marieiși îi oferă imediat un contract. Debutează cu rolul Mimi în „Boema” de Puccini având un succes fulminant. Interpretarea a fost atât de minunată, de parcă piesa a fost scrisă special pentru ea. Era epoca când totul se interpreta live, muzicalitatea și pronunțarea ei desăvârșită (vorbea șapte limbi) au ridicat-o pe culmi ale performanței interpretative. A dat reprezentații pe scena Operei de Stat din Berlin. Ulterior a fost angajată ca solistă permanentă a Operei de Stat din Viena, unde a rămas până la moartea sa.

În 1936, debutează și în film, jucând în musicalul „Fetele în alb”. Pentru filmul „Odessa in fiamme” („Odesa în flăcări”), coproducție româno-italiană, 1942, îi este acordată Medalia de aur la Bienala de la Veneția. Joacă rolul unei cântărețe basarabene de operă care-și caută fiul în propria țară bântuită de război, ca purtătoare de simbol al moldovenilor de dincolo de Prut. Filmul este cenzurat mai apoi de autoritățile comuniste din România și redescoperit de curând în arhivele italiene.

Viața privată

Maria nu a fost fericită în prima căsătorie. Virubovs-a împătimitde jocurile de norocși irosea banii pe care-i câștiga ea.

În timpul turnării filmului „StarkeHerzen im Sturm”, se îndrăgostește de actorul Gustav Diessl. Divorțeaza de Virubovși se căsătorește cu Diessl. Va avea o căsnicie fericită, dar scurtă, va naște doi băieți, Peter și Fritz.

La zece ani de la căsătorie, soțul ei moare în urma unui infarct. Îi supraviețuiește doar un an, murind de cancer la numai 39 de ani. Este înmormântată alături de Gustav Diessl, în Cimitirul „Döblinger” din Viena.

Maria Cebotari a repetat în câteva rânduri: „Niciodată și în nicio împrejurare nu mi-a trecut prin cap să spun altceva decât că sunt româncă din Basarabia sau, pur și simplu, româncă”.

La Chișinău, în 2004, a apărut documentarul „Aria” despre viața sopranei, după scenariul lui Dumitru Olărescu, în regia lui Vlad Druc.