Iubiri celebre // Povestea de DRAGOSTE a unui tânăr revoluționar

sursa: google.ro

Unul dintrte liderii gene­raţiei paşoptiste și una dintre marile conştiinţe ale neamului românesc din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Nicolae Bălcescu, a jucat un rol important în apropierea societăţii româneşti de valorile europene.

Admirator al domnului Unirii

Fiind un mare adept al unității naționale a românilor, politicianul și patriotul Nicolae Bălcescu a fost fascinat de domnitorul Mihai Viteazul, făuritorul primei Uniri.

Lasă în urma sa o monografie închinată marelui voievod și luptei pentru apărarea și afirmarea conştiinţei naţionale. „Românii supt Mihai - Voievod Viteazul” este o monografie despre personalitatea marelui voievod, dar și despre Bălcescu și epoca sa. Este considerată îndreptarul cel mai de preț al generațiilor de până la Marea Unire din 1918.

Activitate bogată

A murit în exil, la Palermo, la vârsta de 33 de ani, lăsând în urmă o activitate care ar încăpea într-o viață lungă de om. La 23 de ani iese din închisoare, unde a stat fiind acuzat de complot împotriva domnitorului A.I. Ghica, iar la 26 de ani se afirmă ca exponent de seamă al istoriografiei românești, dedicându-se studiului istoriei naționale și publicând un șir de lucrări. Ministru de Externe timp de două zile și secretar de stat al Guvernului provizoriu, va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal.

Luxița

Vasile Alecsandri spunea că în inima lui patriotismul ocupa atâta loc, că „e de mirat cum de se puteau adăposti în ea și alte simțiri”?

Luxița sau Alexandra Florescu, mai mare cu trei ani decât Bălcescu, se pare că a cucerit inima revoluționarului proaspăt ieșit din închisoare, pe când acesta împlinea 24 de ani. Trecută printr-un mariaj nefericit cu un ofițer rus, Luxița a fost atrasă de inteligența și sensibilitatea lui Bălcescu.

Între cei doi se va naște o relație de iubire la început, transformându-se mai târziu într-o caldă prietenie și afecțiune care a durat până la moarte.

Luxița îl va însoți pe Bălcescu în peregrinările sale, alinându-i durerile și suferințele, fiindu-i sprijin moral, iar uneori și financiar.

Rodul acestei iubiri s-a numit Bonifaciu Florescu, viitor poet, jurnalist și traducător român, care s-a născut la Budapesta, în mai 1848, și care la început n-a fost recunoscut de familia Florescu, însă peste zece ani a fost adoptat de către propria sa mamă.

Epilog

Nicolae Bălcescu avea cultul prieteniei. Îi plăcea să fie înconjurat de prieteni, să discute și să se plimbe cu ei, să-i ajute la nevoie.

Era bun prieten cu Ion Voinescu II, Cezar Bolliac și Alexandru Golescu-Negru, dar și cu Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Costache Negri.

„Pe fruntea lui largă și curată se vedeau trecând gândiri mărețe. Vorba lui era dulce și convingătoare, ca graiul multor oameni destinați de soartă a muri în floarea tinereței [...]. Într-un cuvânt, toată persoana lui inspira simpatie și dor de împrietenire”.