"Bibeloul de porțelan" al lui Minulescu

De-ale boemei bucureștene // Ion Minulescu și Claudia Millian

„Geografia literaturii nu are în componență doar munți. Valoarea acestor vârfuri este pusă în lumină, atât de propria lor strălucire, cât și de proiecția celorlalte forme de relief din împrejurimi, unde se așază, de obicei, scriitorii de fundal. Claudia Millian s-a postat la poalele unui astfel de pisc...” (I. A. Datcu). O frumoasă poveste de dragoste, urmată de o lungă căsătorie, a fost între Ion Minulescu și Claudia Millian, care, la fel ca Veronica Micle pentru Eminescu, a fost sursă de inspirație pentru marele poet.

Sub același stindard

În anul 1910, Minulescu o cunoaște pe viitoarea lui soție, poeta și pictorița Claudia Millian, față de care va avea o mare dragoste. Amândoi erau plasați în aceeași parte a baricadei simboliste. Se completau și se respectau. Din păcate, Claudia a rămas în umbra maestrului, însă, în realitate, importanța ei în lumea literară și culturală a vremii a fost cu mult mai mare. Iubirea lor a avut un farmec aparte. Se credeau făcuți unul pentru altul. Aveau puncte de vedere comune. Vor rămâne nedespărțiți toată viața. La 11 august 1911 s-a născut Mioara Laurenția, rodul iubirii lor.

Ion Minulescu

Boema, decepțiile avute în tinerețe îl făcuseră să fie neîncrezător în dragoste. Peste ani însă, în poezia „Acuarela”, dedicată soției, imaginea cuplului este proiectată cu o blândă ironie în viitor, semn că poetul avea sentimentul unei relații durabile, pe viață: „În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână / Un bătrân și o bătrână / Două jucării stricate / Merg ținându-se de mână”.

În timpul războiului, Minulescu scrie articole patriotice menținând vie flacăra speranței într-o pe­rioadă de încordări extreme și de mari incertitudini.

În 1920, publică volumul „Măști de bronz și lampioane din porțelan”. Peste un an, își face debutul ca autor dramatic. Piesa „Pleacă berzele” este pusă în scenă la Teatrul Național. Are un mare succes cu piesele „Manechinul sentimental”, „Nevasta lui Moș Zaharia” și „Omul care trebuie să moară”. Sălile de teatru deveniseră arhipline. Publicul era în delir. Apăruse un nou curent. Monotonia fusese sfărâmată.

După mai multe volume de poezii, tirajele au atins cifre de mii de exemplare. În urma succesului avut cu romanul „Roșu, galben și albastru”, apare primul său roman autobiografic „Corigent la limba română”. Tot în același an, obține Premiul Național de poezie.

Claudia Millian

Poetă simbolistă și pictoriță, deși a urmat două facultăți, de Belle Arte și de Artă Dramatică, literatura a învins pictura și scena, profesoara de desen devenind poetă simbolistă. În 1906 are loc debutul său literar cu poezia „Din trecut”. Publică volumele intitulate „Garoafe roșii” și „Cântări pentru pasărea albastră”.

Ultimul cavaler

„Eu eram Visul, tu însuți Misterul / Păpuși ce le sparge necruțătorul destin”, scrie ea în poezia „Ultimul cavaler”. Timp de 34 de ani, Claudia Millian a suportat o fire clocotitoare, a supraviețuit alături de un temperament vulcanic. Au fost două firi diferite. Ea era spirituală și tolerantă, el era fermecător, teatral, boem și inegal. Doar dragostea care-i lega îi făcea să se armonizeze. Printr-o stranie coincidență, într-o zi aniversară a căsătoriei, la 11 aprilie 1944, Ion Minulescu moare în urma unui stop cardiac. Împlinise 63 de ani și mai avea multe de spus, fiind în culmea gloriei și a consacrării. Moartea lui a lăsat un mare gol în literatură. Claudia Millian moare în septembrie 1961, la vârsta de 74 de ani. Este înmormântată alături de soțul ei, la Cimitirul Bellu.

„Răsar,

Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi răsărit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic şi veşnic, expus în infinit”