ISTORIE // Cine au fost fiii și fiicele lui Constantin Brâncoveanu

sursa: istorie-pe-scurt.ro

Căsătorit cu Maria, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi şapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălaşa şi Smaranda. Aşa cum privesc din fres­ca curată a ta­blo­ului votiv de la Mă­năstirea Hu­rezi, cu seninătate, strânşi le­gaţi unul de altul, înveşmântaţi în haine domneşti, preţioase, ar pă­rea că viaţa pământească a mem­brilor familiei marelui Con­stantin Brâncoveanu nu a fost încercată de neajunsuri. To­tuşi, otrava necazurilor nu i-a cruţat pe nici unul dintre ei. Fi­ecare chip este expresia unei cruci asumate până la moarte.

Fiii martiri

Constantin. Este cel mai ma­re fiu al domnitorului Con­stan­tin Vodă Brâncoveanu, năs­cut în anul 1683. În ianu­a­rie 1706 s-a căsătorit cu „Aniţa sin Ioan Balş Stolnicul de la Mol­dova, fiindu-le nunta în ca­sa Banului Cornea Brăiloiu (Târ­gu Jiu)“. La 9 iunie 1699, îm­preună cu fratele său, Şte­fan, asistă la punerea celei dintâi cărămizi de la Biserica „Brân­coveni“. De asemenea, nu­mele său este menţionat a­lă­turi de cel al fratelui său şi de alţi boieri mari, în 1702, când îl primeşte la Văcăreşti pe solul en­glez Milord Paget.

Ştefan. Cel de-al doilea fiu al Sfân­tului Martir Constantin Brân­coveanu a văzut lumina lu­mii în anul 1685. S-a că­să­to­rit în luna februarie a anului 1709 cu Bălaşa, fiica lui Ilie Can­tacuzino sin Iordache Can­ta­­cuzino Vistierul de la Mol­do­va, cu care a avut o singură fii­că, pe Maria. Doamna Bălaşa se prăpădeşte în anul 1712. Şte­fan Brâncoveanu părăseşte, la rândul său, această lume, u­cis fiind, ca şi ceilalţi fraţi ai lui, în Ţarigrad, pe 15 august 1714. Şte­fan Brâncoveanu este auto­rul tipăriturii în limba greacă, a­părută la Bucureşti, „Cuvânt pa­negiric la marele Con­stan­tin“, urmată, la 1702, de „Cu­vânt panegiric la Adormirea Năs­cătoarei“. Întru veşnica po­me­nire a străbunicului său Pre­da Brâncoveanu, asasinat la T­ârgovişte în 1658, a scris în lim­ba greacă: „Cuvântare la pa­tima cea mântuitoare“ şi „Cu­vânt panegiric la Sfântul Ni­colae“.

Radu (Răducan). Este cel de-al treilea fiu al lui Cons­tan­tin Vo­dă, născut în anul 1690. A fost logodit cu fata lui Anti­o­hie Can­temir Vodă, cu care nu a a­pucat să se căsătorească, căci şi-a găsit şi el sfârşitul mu­ce­ni­cesc în sângerosul an 1714.

Matei. Cel mai mic dintre bă­ieţii Sfântului Voievod Con­stan­tin Brâncoveanu s-a năs­cut în anul 1702. Date succinte des­pre Matei, consemnate în cro­nicile vremurilor, arată că „la 1714, în 15 august, când a fost ucis şi el la Ţarigrad dim­pre­­ună cu ceilalţi fraţi ai lui, el era încă nevârstnic. La 1707, Con­stantin Vodă, cumpărând sa­tul Doiceşti de la Bălăceanul, au făcut la acel sat case, bise­rică de piatră, heleşteu şi vii şi le dărui fiului său mai mic, a­nu­me Mateiaş“.

Cele şapte fiice

Stanca. S-a născut pe la anul 1676. La vârsta de 16 ani s-a căsătorit cu Radul Beizadea sin Iliaş Vodă, „a cărora nuntă s-au făcut la luna lui noemvrie, în­să veselie domnească mare şi în­frumoseţată, care în zilele noas­tre asemenea aceea n-am po­menit“ (cf. „Condica Veliţilor Bo­eri“, Arhivele Naţionale Is­to­ri­ce Centrale). Soţul ei moare, în 29 martie 1705, şi rămâne vă­­duvă. Nouă ani mai târziu, se stinge şi doamna Stanca, fă­ră să fi lăsat urmaşi. „În aceste zi­le de nehotărâre, căzu bolna­vă fiica mai mare a Voevodului, Doam­na Stanca, care în agonie chie­mă pe Doamna, mama ei, şi su­rorile ei, arătându-le haluci­nând o ceată de turci care smu­ceşte de grumaz pe tatăl ei, vro­ind să-l ducă la Con­stan­ti­no­pol. Cu greu fu liniştită de cei di­n jurul ei, dar muri după câ­te­va ore“.

Maria. A venit pe lume în a­nul 1678. S-a căsătorit cu Bei­za­dea Constandin Duca, zis şi Du­culeţ, voievod al Moldovei în do­uă rânduri, fiul lui Gheorghe Du­ca Vodă. Moare de ciumă, în Ţa­rigrad, în anul 1697. Lasă în ur­mă un copil, pe care Con­stan­tin Brâncoveanul Vodă îl a­duce din Ţarigrad în Ţara Ro­mâ­nească, chiar în acel an, „ca să-i fie de mângâiere întris­tă­ciu­nei ce avea de fiica Mării Sa­le, Doamna Maria“.

Ilinca. Anul 1682 a rămas con­semnat ca anul naşterii ce­lei de-a treia fiice a soţilor Brân­coveni. S-a căsătorit cu Scar­latake sin Alexandru Ma­vro­cordat Dragomanul. După moar­tea acestuia, în anul 1699, Ilinca doamna se recăsătoreşte cu Şerban Vel Logofăt şi vel Spătar, sin Şerban Grecianu Vel Logofăt.

Safta. S-a născut pe la anul 1686. S-a căsătorit cu Iordache Cre­ţulescu Vel Cămăraş şi în ur­mă Vel Vornic, în anul 1700. Po­trivit documentelor din acele tim­puri, Iordache Creţulescu moa­re în anul 1746 şi este în­gro­pat în Mitropolia din Bu­cu­reşti. Doamna Safta trece în lu­mea drepţilor în luna aprilie a a­nului 1747. Este înmormânta­tă alături de soţul ei, după ce, cu o lună înainte de a-şi da ob­ştes­cul sfârşit, mai exact pe 1 mar­­tie 1747, împreună cu fe­cio­r­ii săi, a închinat Mitropoliei pen­tru sufletul soţului ei trei mo­şii: Voineşti sud (Dâmbo­vi­ţa), Gogoşi sud (Mehedinţi) şi Go­jdibrodul (Romanaţi). Cei doi soţi, Safta şi Iordache, sunt cti­torii Bisericii Kretzulescu din Bucureşti. De asemenea, ei au avut patru băieţi şi o fată, stră­moşii cunoscuţilor Creţu­leşti de mai târziu.

Ancuţa. Despre cel de-al 9-lea urmaş al domnitorului Ţă­rii Româneşti se cunosc puţine in­formaţii. Se ştie doar că s-a năs­cut în anul 1691 şi s-a că­să­torit, în anul 1705, cu Ni­colae Postelnicul sin Ior­da­che Ruset Vel Vistier.

Bălaşa. A văzut lumina zilei în anul 1693. În luna octombrie a anului 1708 s-a căsătorit cu Ma­nolache Lambrino (viitorul ban al Craiovei), sin Chiriţă An­dronache (Lambrino) Harto­fi­lax. În luna aprilie a anului 1745, cei doi soţi fac un act de da­nie şi de milă bisericii lor, clă­dită în Bucureşti, cunoscută pâ­nă astăzi sub numele de „Dom­niţa Bălaşa“. Tot în anul 1745, pe 30 mai, cei doi soţi mai dă­ruiesc bisericii lor moşia Săcuieni. Bălaşa doamna a murit în anul 1752, fără a lăsa vreun urmaş.

Smaranda (Zmaragda). Me­zi­­na familiei Brâncoveanu s-a năs­cut în anul 1696. S-a că­să­to­rit la vârsta de 16 ani, în ziua de Rusalii, cu Constandin Pos­tel­nicul şi Vel Sluger sin Gri­go­rie Băleanul Vel Logofăt. Nu au trăit împreună multă vre­me, căci Smaranda a murit, iar Con­stantin s-a căsătorit cu Bă­la­şa sin Şerban Grecianul Vel Lo­gofăt; din prima căsătorie nu a rezultat nici un urmaş.

Sursa: istorie-pe-scurt.ro