INTERVIU // Igor Munteanu: „Contingentele militare din Transnistria pot furniza un pericol real pentru Chișinău, dar și pentru Ucraina, dacă ar primi ordine clare să acționeze pentru ocuparea unor teritorii”

Pericolul unei invazii externe pare mai ușor de suportat pentru cetățenii R. Moldova „decât gândul că multora nu le ajunge tainul minim pentru a se alimenta ori pentru a-și achita facturile”. În așa mod, moldovenii cad în capcana „discursurilor populiste ale grupurilor nostalgice, comuniste sau de alte culori politice”.

Concluzia îi aparține conferențiarului universitar, ex-ambasadorului Igor Munteanu, fondator al IDIS „Viitorul”, care face referire la rezultatele sondajelor recente realizate împreună cu ISPRI al Academiei Române și CBS Research.

Într-un interviu acordat Ziarului NAȚIONAL, Igor Munteanu a apreciat reacția rapidă a șefei statului de a condamna recunoașterea de către Rusia a „independenței” celor două regiuni separatiste din Ucraina, Donbas și Lugansk, dar a adăugat că, dincolo de aceste mesaje, nu vede „o politică consistentă a statului de a adopta planuri de contingență în cazul unor situații de criză cu elemente de război hibrid”.

Fostul ambasador a mai remarcat faptul că și-ar dori o „lustrație” de genul celei din domeniul justiției și în ceea ce privește domeniul securității naționale, notând că în actualul Guvern sunt menținute, în poziții înalte, persoane cu școala KGB-ului.

Dle Igor Munteanu, IDIS „Viitorul” a comandat în ultimul timp mai multe sondaje de opinie. Dacă ar fi să faceți un rezumat al ultimelor evoluții, care ar fi concluzia, încotro se îndreaptă R. Moldova?

Aveți dreptate. Cel mai recent sondaj al IDIS din ianuarie 2022, produs în consorțiu cu ISPRI al Academiei Române și CBS Research, a fost foarte generos sub aspectul datelor colectate. Vă voi oferi câteva date care confirmă această afirmație.

Astfel, 80% din populație susține că în 2022 trăiește mai rău ca în 2020. Lupta contra corupției nu mai este principala problemă pentru cetățenii R. Moldova, coborând patru locuri în ultimele șapte luni de la preluarea guvernării de către PAS, asta pentru că prețurile (73,8%), șomajul, sărăcia și veniturile mici sunt mai presante în acest moment decât corupția (15,7%).

Totodată, 19,2% dintre moldoveni se așteaptă ca România să-i ajute în cazul în care R. Moldova s-ar confrunta cu un atac din partea Rusiei, similar ca în Ucraina, urmată de 11,6% care așteaptă ajutor din partea UE, 7,5% din partea SUA și 2,5% din partea Ucrainei. 92% dintre cei care au multă încredere în presa din România ar vota pentru aderarea la UE, iar 61,5% dintre cei care se informează din presa rusă ar vota contra.

Și aproape 40% cred că R. Moldova exportă cele mai multe produse în Rusia, deși România este principala piață de desfacere pentru mărfurile autohtone... Ultimele date statistice arătau că peste Prut am vândut, în ianuarie-noiembrie 2021, aproape 27% din produsele noastre, în timp ce în Rusia - doar 8,9%.

Da, 38,7% dintre respondenți au susținut că cele mai multe produse sunt exportate de R. Moldova în Rusia, în timp ce în România sunt exportate doar 17,2%. Evident, această percepție este clar o deformare a realităților comercial-economice, dar percepția este rezultatul unei situații de dominație a presei de limbă rusă și a mobilității relativ scăzute a populației, evident din cauze economice.

România ne ajută cel mai mult, consideră 33,2%, după care urmează – 17,6%, iar 15,3% consideră că Rusia ne ajută cel mai mult, iar 3,2% susțin că SUA ne ajută mult.

Aproape jumătate dintre toți cetățenii R. Moldova (42,7%) nu au călătorit niciodată în România, aceștia fiind în temei persoane cu venituri reduse, persoane în etate și persoane vorbitoare de limbă rusă.

După cum vedeți, dacă citim cu atenție aceste date, putem găsi multe răspunsuri la întrebările pe care intenționați să mi le puneți.

Având în vedere aceste rezultate ale sondajelor, unde credeți că se greșește și, mai ales, de ce opoziția prorusă prinde teren, după ce unii dintre cei care o formează s-au aflat ani întregi la guvernare, unii poate chiar și mai înainte de comuniști și, aparent, toate dificultățile din domeniul energetic pe care le parcurgem în prezent se datorează inclusiv fostelor guvernări?

Cred că sunt mai multe explicații ale acestui declin abrupt, intensificat de contextul creșterii galopante a prețurilor și pauperizării populației. 85% se simt atât de vulnerabili în fața prețurilor, 63,6% - în fața infracționalității de cartier, 77,6% - abuzurilor legate de corupție și birocrație, încât oameniiaproape nici nu atrag atenție amenințărilor de natură externă.

Este izbitor să vezi că pericolul unei invazii pare mai ușor de suportat decât gândul că multora nu le ajunge tainul minim pentru a se alimenta ori pentru a-și achita facturile. Asta-i cu adevărat o tragedie umană de proporții și, de ce să ne prefacem că nu este adevărat, mulți acuză puterea de deteriorarea accelerată a vieții lor.

Evident, cei aflați la putere au propriile explicații, ei cheamă la răbdare, la unitate, dar multă lume nu are puteri să reziste unor noi încercări și atunci sunt ancorați de discursurile populiste ale grupurilor nostalgice, comuniste sau de alte culori politice.

Și, da, compensațiile masive plătite de Guvern, peste 8 miliarde de lei, pentru a diminua impactul prețurilor la energie se pare că nu au reușit să amortizeze acest șoc. Pentru a înțelege motivele, ar trebui să comparăm așteptările anului 2021 cu realitățile sociale postelectorale.

Una dintre acțiunile guvernării care a servit drept temei de dezbateri aprige în spațiul public au vizat anumite numiri în funcții publice. Dvs. credeți că există o problemă la acest capitol?

Cu siguranță este o problemă sistemică. De la promovarea unor judecători controversați, cu un trecut consacrat servirii regimului oligarhic, și până la numirile unor persoane servile în funcții-cheie în diverse ministere, publicul a înțeles că PAS a abandonat complet ideea concursurilor ca instrument de selectare meritocratică a angajaților la stat, în favoarea unor persoane recomandate politic.

Sunt convins că multe persoane aduse de PAS în anumite agenții ale statului sunt de foarte bună calitate. Un exemplu este șeful APP, Eugen Cozonac, o persoană integră, competentă, capabilă să caute soluții eficiente într-o instituție care gestionează bunuri de peste 117 miliarde de lei. Dar sunt și alte numiri care au trezit controverse publice și pe care PAS nu s-a obosit să le afle ori să le rezolve.

Cum vi se par reacțiile și acțiunile actualei guvernări de la Chișinău în raport cu situația tensionată din regiune?

Am impresia că unora li se pare că Republica Moldova se găsește la mii de kilometri distanță de zona de război din Donbas și că suntem feriți, cum se exprimă adeseori pe la televiziuni, „prin sacrificiul Ucrainei”.

În realitate, ideea că ne apără cineva și atunci noi oricum nu contăm este o mitologie periculoasă, care nu are nimic util și insuflă unora ideea că se pot ocupa de ce vor mușchii lor, mai puțin de ce trebuie să facă, în sensul planificării, coordonării și prevenirii unor situații de criză accentuată, eliminării unor focare de instabilitate și conflict, inclusiv în regiunile care pot fi cooptate cel mai ușor unor scenarii de război.

În acest moment, eforturile autorităților centrale mi se par insuficiente, tardive și incomplete. Sunt și semne bune, cum ar fi reacția rapidă a președintelui R. Moldova de condamnare a recunoașterii de către Rusia a „independenței” celor două regiuni separatiste din Ucraina, Donbas și Lugansk, ceea ce este bine, dar nu observ, dincolo de aceste mesaje, o politică consistentă a statului de a adopta planuri de contingență în cazul unor situații de criză cu elemente de război hibrid, nu văd o preocupare insistentă a Guvernului de a spori reziliența și capacitatea de a preveni sursele de conflict, mai ales că avem și noi o enclavă separatistă, înarmată până în dinți, pe care toți oligarhii și derbedeii de la guvernare au purtat-o ani la rând în brațe și au legănat-o să-i fie bine.

Din păcate, observăm menținerea în poziții înalte în acest Guvern a unor persoane cu școli rusești pe domeniul de securitate, KGB, ceea ce nu este un avantaj, ci o mare vulnerabilitate în actualul context. Ar fi necesar ca lustrația pe care PAS o promovează cu mult sârg pe domeniul justiției să fie aplicată și mai activ pe domeniul securității naționale și ordinii publice, abia în acest caz cred că aș da mai multe șanse de reușită reformelor anunțate de șeful statului.

Din păcate, observ o tendință regretabilă a Guvernului PAS de a se izola de societatea civilă, creând piedici grele nu doar pentru cooperare și dialog, dar chiar și pentru informarea elementară asupra unor politici relevante pe acest domeniu.

De aici și impresia că guvernarea trăiește în propria „bulă”, care-i oferă un gen de confort personal, dar o îndepărtează la ani-lumină de atingerea obiectivelor de interes public.

Federația Rusă și-a trimis recent un viceministru de Externe la Tiraspol să le transmită separatiștilor că Moscova „mizează” pe ei, că le va extinde un consulat pentru care Chișinăul nu și-a dat acceptul. Cum vi se pare atitudinea acestui partener strategic?

Dacă vă referiți la incursiunea viceministrului Andrei Rudenko la Tiraspol, aș vrea să reiterez că am calificat acordul dat de Chișinău pentru această vizită o gravă eroare. Să vă explic. Unora din MAEIE li se pare că, în acest fel, autorizând asemenea vizite la Tiraspol, câștigă bunăvoința Moscovei, în realitate Moscova susține un regim separatist pe față și nouă ni-i jenă să numim pe nume acest lucru?

Unora le pare că rușilor le-ar provoca indigestie, dacă am insista ca termenul de „teritoriu ocupat” să fie introdus în toate documentele și formatele la care participă astăzi Republica Moldova, preferând să utilizeze un limbaj esopic și departe de orice spirit critic.

Moscova mizează pe această lipsă de principialitate, lipsă de unitate a politicilor de reintegrare și, de ce nu, lipsă de caracter pentru procesul de reintegrare, iar asta spune totul despre ce fel de rezultate putem culege.

Credeți că autoritățile de la Chișinău au capacitatea de a detecta un eventual pericol de peste Nistru, dacă degenerează situația în Ucraina și, mai ales, capacitatea de a-l dejuca și a-l contracara?

Efectivele militare care pot fi mobilizate în Transnistria nu sunt de ignorat. La cei peste 2 400 de militari sub uniformele trupelor regulate ale Federației Ruse ar trebui să adăugăm cca 13 000 de militari în diversele unități ale Armatei transnistrene, grăniceri, securiști, unități cu destinație specială etc., 90% dintre care au trecut prin rotație instruiri în cadrul GOTR, parte componentă a Districtului militar vestic.

Să nu uităm că aceste contingente militare au fost înarmate și susținute intens în perioada anilor 2010-2013, iar o parte din armele lor au fost produse la întreprinderile militare din regiune, modernizate parțial cu investițiile aduse de Dmitri Rogozin. La cei cca 15 000 de militari activi, am putea adăuga cca 20 000 de rezerviști, care trec cu regularitate diverse exerciții militare sub conducerea GOTR. Cred astfel că aceste efective pot furniza un pericol real pentru Chișinău, cât și pentru Ucraina, în condițiile în care ar primi ordine clare să acționeze în cadrul unor desfășurări de trupe pentru ocuparea unor teritorii.

Orice stat care are armată și conducere politică ar trebui să dețină niște planuri de contingență în cazul unor intervenții militare de acest gen, ori hibride, combinate cu alte forme de atac, dar nu pot să vă dau mai multe detalii în ce măsură aceste planuri sunt ori nu compatibile cu provocările de astăzi.

Cetățenii au tot dreptul să știe câți rezerviști ar putea fi chemați la datorie, care ar fi primele acțiuni imediate, în cazul în care anumite forțe ostile ar pregăti o invazie, cel puțin, dacă ne jucăm „rolul de-a statul neutru”, asta ar trebui să facă statul, să pregătească unități de autoapărare, să instruiască recruții, să asigure alimente, arme, instrucțiuni, să întărească disciplina și răspunderile alocate în aceste situații, or nu este normal ca singura formă de a aștepta pericolul e „să ne exprimăm îngrijorarea”…

În ultimul timp, asităm la o apropiere puternică a Chișinăului oficial de România, mai ales după mâna întinsă toamna trecută în zilele când riscam să rămânem fără gaze, pentru că așa a decis Rusia. Credeți sinceră sau conjuncturală această schimbare de atiutudine a R. Moldova? De această dată există șanse reale ca să ne putem pune la adăpost prin proiecte de interconexiune cu România, pentru a nu mai fi șantajați de Rusia?

Pentru mine această apropiere este conjuncturală și nu de esență. Fragilitatea extremă a sistemului de gaze și electricitate a creat predispoziția Guvernului de a căuta ajutor în România, dar încă nu avem un sistem conectat pe deplin la gaze și, cu atât mai mult, nu avem un sistem integrat pe electricitate cu România, ceea ce mă face să cred că adevărata apropiere abia urmează.

Pentru asta se cere ca ambele guverne să lucreze activ la impulsionarea și încurajarea investițiilor private, la infrastructuri comune, la politici tarifare, care să facă această conectare accesibilă și salutată de populație. Am salutat recent adoptarea unei legi care „sparge” statu-quo-ul pe electricitate, obligând distribuitorii de electricitate să achiziționeze energie electrică din cel puțin două surse, o formă de „diversificare forțată” a pieței, dar același lucru ar trebui să se producă și pe piața de gaze naturale, iar statul să asigure stimulente unor investiții în producerea/co-generarea de electricitate în Republica Moldova, în toate felurile de energie, care ar trebui să sporească reziliența și securitatea consumatorului.

Un rol important în această direcție ar trebui să-l joace Bursa Română de Mărfuri (BRM), care a solicitat ANRE să opereze ca platformă de tranzacționări pe achiziționarea de gaze naturale, dar și în calitate de contraparte la echilibrarea pieței de gaze naturale, ceea ce va contribui la liberalizarea și diversificarea pieței, apropiind Republica Moldova de standardele Comunității Energetice.

Așa văd eu pașii concreți pe care România și Republica Moldova îi pot face pentru a servi cu adevărat intereselor cetățenilor de a avea prețuri competitive la energie, fiind la adăpost de șantajul energetic pe care Rusia îl exercită atunci când are chef.

Sunt optimist, cred că lucrurile mari de integrare a Republicii Moldova în spațiile economice și politice, culturale, sociale și de alte dimensiuni abia urmează să se producă. Cu tot sprijinul nostru, așa să ne ajute Dumnezeu!

Domnule Igor Munteanu, vă mulțumesc pentru interviu!