Stiri
Interviu // Confruntarea memoriilor şi reflecţia istorică terapeutică
Social
22.06.2013
15:46
2260
2260
Memorie şi istorie: Interviu cu dr. Gabriel Marin, Assistant Professor la Royal Military College of Canada.
Aţi susţinut recent la Chişinău, în cadrul Programului de Studii Avansate „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, o conferinţă despre „memoria fără istorie”, despre „educaţia istorică şi incendierea trecutului în epoca fierului de după comunism”. Când ziceţi „memorie fără istorie”, e de parcă aţi zice „călăreţ fără cal”... Ce presupune acest paradox?
Nu poţi nega amintirile cuiva, este ca şi cum i-ai nega identitatea. „Îmi amintesc, deci exist”, spunea Sf. Augustin. De aceea, amintirile noastre sunt pentru fiecare dintre noi mai reale decât orice carte de istorie.
Ce te faci însă când un manual de istorie devine memoria ta? Când treci printr-o şcoală creată deliberat pentru a servi o ideologie ce te îndoctrinează, impunându-ţi să intri în lume rupându-te de fapt de lume, cerându-ţi să-ţi negi amintirile reale despre vecinătate, despre trecut? O şcoală şi o societate unde oricare altă versiune despre trecutul tău sau al comunităţii tale este pedepsită şi negată. Ce se întâmplă când uitarea impusă a străbunilor dar, în schimb, proslăvirea şefilor contemporani printr-o poveste inventată devine treabă a istoricilor cetăţii? Aşa cum s-a întâmplat cu rolul istoriei şi al istoricului sub comunism: a rescrie prezentul socialist din perspectiva unui soi de anamneză, de a participa la o amnezie controlată.
Nu cumva o Nouă cetate şi odată cu ea şi un Om nou se naşte, un om fără trecut, fără legături cu trecutul real, fără o altă identitate decât în relaţia cu această cavernă platoniciană?
„Există întotdeauna o relaţie între putere şi felul în care se scrie istoria”, dacă e să vă citez. Ce concluzie ne putem face despre putere, dacă e să judecăm modul în care se face/se scrie istoria astăzi, în R. Moldova, în România?
Istoria nu trebuie să fie monopolul istoricilor, dar nici moda unor politicieni. Istoricul este, într-un anumit sens, un terapeut social. El invită la dialog, permite contemporanilor săi cadrul de reflexie despre trecutul lor.
A existat şi va exista o tendinţă de subordonare a istoriei de către actul politic. Nu doar în Moldova sau în România, în China, Rusia, Coreea de Nord, dar şi în SUA, Canada, Franţa sau Marea Britanie, chiar în UE politicienii tind să dicteze şi să folosească „istoria”.
Aţi spus de-o manieră fermă în comunicarea dumneavoastră că „e nevoie de a ne uita la trecut şi de a ne dezvrăji de el”. Ce aveţi în vedere?
Lumea de astăzi este rezultatul unor experinţe utopice ieşite din colonializări succesive, din violenţele deportărilor şi al rescrierii statelor pe criterii utilitariste aberante. Dar oricât vi s-ar părea de surprinzător, e nevoie să ne uităm la cel mai dureros moment al nostru ca la un lucru banal. Să ne dezvrăjim de latura miraculoasă a accidentului istoric. Faza pe care o trăim însă acum în Europa de Est este încă una defulatoare şi oamenii care se exprimă prin memorie au nevoie de timp să-şi accepte vinovăţiile, dar şi să culeagă fructul eliberării de povara acestui trecut.
Aţi vorbit despre canadieni care se uită la trecut ca la o „experienţă benefică” şi despre faptul că şi noi ar trebui să avem o relaţie de acest gen cu trecutul nostru, să nu-l percepem ca pe unul care „ne copleşeşte, fatalist, dramatic”. Istoriile noastre (a canadienilor şi basarabenilor, românilor) sunt comparabile, ca să vorbim şi de o atitudine „unanimă”?
Rolul istoriei este de a pacifica această lume a memoriilor conflictuale, traumatice. Există momente fericite în trecutul nostru, când semenii umani au avut curaj şi au găsit soluţii. Tot prin emoţie, prin recunoaşterea sacrificiului, printr-un act uman al iubirii, prin care, de pildă, o ţărancă moldoveancă îşi risca viaţa adăpostind şi hrănind un copil evreu din lagăr a cărui vină era doar aceea că era evreu, găsim astăzi resursele ieşirii din blocajul tăcerilor şi al unei responsabilităţi colective. Pare un paradox, amenajarea „sănătoasă” a prezentului ţine de acest dialog pozitiv cu trecutul.
În partea cealaltă a continentului, în Europa democratică, ororile celui de-al Doilea Război Mondial au arătat că reflecţia istorică are o valenţă terapeutică şi chiar profilactică în rezolvarea acestui conflict perpetuu ce se hrăneşte din confruntarea memoriilor. În Europa de Est noi însă am continuat un proiect utopic, de negare, de îngrădire a memoriei, iar astăzi, la mai bine de douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului, suntem încă copleşiţi de această polarizare de memorii, ce se vede chiar în oraşul dumneavoastră prin expresii ale monumentalisticii precum „Eroii antifascişti”, dar şi Monumentul ocupaţiei sovietice. Un turist „marţian” n-ar şti ce să creadă, căci locuitorii acestei cetăţi par că încă se mai luptă, cinstindu-şi fiecare eroii.
Această memorie, fie că e vorba de una nostalgică, a trecutului sovietic, fie că e vorba de reversul ei, de memoria sa traumatică are nevoie astăzi de istorie. Adică de o facultate reflexivă de confruntare cu versiunile trecutului. Aceasta e treaba istoricului, de a invita la a lua seama la această dinamică fluidă a vieţii uitându-ne la trecutul nostru, fie că e incomod sau glorios. Istoricul nu trebuie să dea dreptate unei memorii sau alteia, ci să invite politicianul cetăţii în a recunoaşte rolul comunicării cu memoria locului, să invite în a discerne actul distructiv de actul creator.
Ce facem cu monumentele rămase din epoca comunistă care ne împânzesc străzile? Ce facem cu această memorie? În Lituania, de exemplu, toate aceste monumente au fost adunate într-un muzeu în aer liber... Ce „solutie” aţi vedea pentru monumentele noastre?
Istoricul, încă o dată, nu cred că trebuie să dea soluţii. Dacă trăim incomod cu aceste fantome ale trecutului în cetate, treaba lui e să ne întrebe: „De ce?”. Noi decidem dacă aceste morminte să rămână deschise în mintea noastră, sub ochii noştri.
Dacă statuia celor care l-au împuşcat pe bunelul meu e încă acolo, nimeni nu mă opreşte să ies din tăcerea resemnării şi să spun că bunelul meu nu are încă cruce la Stalingrad, iar al tău nu s-a întors încă din nordul Siberiei.
De aceea spun, e nevoie ca oamenii să iasă din cavernă. Când moldovenii îşi vor recinsti istoria, când minoritatea rusofonă va găsi resursele ei identitare nu în falsificările deliberate ale istoriei, ci în locurile reale ale memoriei sale care sunt şi ele astăzi aici, vom înţelege că cimitirele şi monumentele pot fi prilejuri ale reconcilierii.
Aurelia Borzin
Aţi susţinut recent la Chişinău, în cadrul Programului de Studii Avansate „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, o conferinţă despre „memoria fără istorie”, despre „educaţia istorică şi incendierea trecutului în epoca fierului de după comunism”. Când ziceţi „memorie fără istorie”, e de parcă aţi zice „călăreţ fără cal”... Ce presupune acest paradox?
Nu poţi nega amintirile cuiva, este ca şi cum i-ai nega identitatea. „Îmi amintesc, deci exist”, spunea Sf. Augustin. De aceea, amintirile noastre sunt pentru fiecare dintre noi mai reale decât orice carte de istorie.
Ce te faci însă când un manual de istorie devine memoria ta? Când treci printr-o şcoală creată deliberat pentru a servi o ideologie ce te îndoctrinează, impunându-ţi să intri în lume rupându-te de fapt de lume, cerându-ţi să-ţi negi amintirile reale despre vecinătate, despre trecut? O şcoală şi o societate unde oricare altă versiune despre trecutul tău sau al comunităţii tale este pedepsită şi negată. Ce se întâmplă când uitarea impusă a străbunilor dar, în schimb, proslăvirea şefilor contemporani printr-o poveste inventată devine treabă a istoricilor cetăţii? Aşa cum s-a întâmplat cu rolul istoriei şi al istoricului sub comunism: a rescrie prezentul socialist din perspectiva unui soi de anamneză, de a participa la o amnezie controlată.
Nu cumva o Nouă cetate şi odată cu ea şi un Om nou se naşte, un om fără trecut, fără legături cu trecutul real, fără o altă identitate decât în relaţia cu această cavernă platoniciană?
„Există întotdeauna o relaţie între putere şi felul în care se scrie istoria”, dacă e să vă citez. Ce concluzie ne putem face despre putere, dacă e să judecăm modul în care se face/se scrie istoria astăzi, în R. Moldova, în România?
Istoria nu trebuie să fie monopolul istoricilor, dar nici moda unor politicieni. Istoricul este, într-un anumit sens, un terapeut social. El invită la dialog, permite contemporanilor săi cadrul de reflexie despre trecutul lor.
A existat şi va exista o tendinţă de subordonare a istoriei de către actul politic. Nu doar în Moldova sau în România, în China, Rusia, Coreea de Nord, dar şi în SUA, Canada, Franţa sau Marea Britanie, chiar în UE politicienii tind să dicteze şi să folosească „istoria”.
Aţi spus de-o manieră fermă în comunicarea dumneavoastră că „e nevoie de a ne uita la trecut şi de a ne dezvrăji de el”. Ce aveţi în vedere?
Lumea de astăzi este rezultatul unor experinţe utopice ieşite din colonializări succesive, din violenţele deportărilor şi al rescrierii statelor pe criterii utilitariste aberante. Dar oricât vi s-ar părea de surprinzător, e nevoie să ne uităm la cel mai dureros moment al nostru ca la un lucru banal. Să ne dezvrăjim de latura miraculoasă a accidentului istoric. Faza pe care o trăim însă acum în Europa de Est este încă una defulatoare şi oamenii care se exprimă prin memorie au nevoie de timp să-şi accepte vinovăţiile, dar şi să culeagă fructul eliberării de povara acestui trecut.
Aţi vorbit despre canadieni care se uită la trecut ca la o „experienţă benefică” şi despre faptul că şi noi ar trebui să avem o relaţie de acest gen cu trecutul nostru, să nu-l percepem ca pe unul care „ne copleşeşte, fatalist, dramatic”. Istoriile noastre (a canadienilor şi basarabenilor, românilor) sunt comparabile, ca să vorbim şi de o atitudine „unanimă”?
Rolul istoriei este de a pacifica această lume a memoriilor conflictuale, traumatice. Există momente fericite în trecutul nostru, când semenii umani au avut curaj şi au găsit soluţii. Tot prin emoţie, prin recunoaşterea sacrificiului, printr-un act uman al iubirii, prin care, de pildă, o ţărancă moldoveancă îşi risca viaţa adăpostind şi hrănind un copil evreu din lagăr a cărui vină era doar aceea că era evreu, găsim astăzi resursele ieşirii din blocajul tăcerilor şi al unei responsabilităţi colective. Pare un paradox, amenajarea „sănătoasă” a prezentului ţine de acest dialog pozitiv cu trecutul.
În partea cealaltă a continentului, în Europa democratică, ororile celui de-al Doilea Război Mondial au arătat că reflecţia istorică are o valenţă terapeutică şi chiar profilactică în rezolvarea acestui conflict perpetuu ce se hrăneşte din confruntarea memoriilor. În Europa de Est noi însă am continuat un proiect utopic, de negare, de îngrădire a memoriei, iar astăzi, la mai bine de douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului, suntem încă copleşiţi de această polarizare de memorii, ce se vede chiar în oraşul dumneavoastră prin expresii ale monumentalisticii precum „Eroii antifascişti”, dar şi Monumentul ocupaţiei sovietice. Un turist „marţian” n-ar şti ce să creadă, căci locuitorii acestei cetăţi par că încă se mai luptă, cinstindu-şi fiecare eroii.
Această memorie, fie că e vorba de una nostalgică, a trecutului sovietic, fie că e vorba de reversul ei, de memoria sa traumatică are nevoie astăzi de istorie. Adică de o facultate reflexivă de confruntare cu versiunile trecutului. Aceasta e treaba istoricului, de a invita la a lua seama la această dinamică fluidă a vieţii uitându-ne la trecutul nostru, fie că e incomod sau glorios. Istoricul nu trebuie să dea dreptate unei memorii sau alteia, ci să invite politicianul cetăţii în a recunoaşte rolul comunicării cu memoria locului, să invite în a discerne actul distructiv de actul creator.
Ce facem cu monumentele rămase din epoca comunistă care ne împânzesc străzile? Ce facem cu această memorie? În Lituania, de exemplu, toate aceste monumente au fost adunate într-un muzeu în aer liber... Ce „solutie” aţi vedea pentru monumentele noastre?
Istoricul, încă o dată, nu cred că trebuie să dea soluţii. Dacă trăim incomod cu aceste fantome ale trecutului în cetate, treaba lui e să ne întrebe: „De ce?”. Noi decidem dacă aceste morminte să rămână deschise în mintea noastră, sub ochii noştri.
Dacă statuia celor care l-au împuşcat pe bunelul meu e încă acolo, nimeni nu mă opreşte să ies din tăcerea resemnării şi să spun că bunelul meu nu are încă cruce la Stalingrad, iar al tău nu s-a întors încă din nordul Siberiei.
De aceea spun, e nevoie ca oamenii să iasă din cavernă. Când moldovenii îşi vor recinsti istoria, când minoritatea rusofonă va găsi resursele ei identitare nu în falsificările deliberate ale istoriei, ci în locurile reale ale memoriei sale care sunt şi ele astăzi aici, vom înţelege că cimitirele şi monumentele pot fi prilejuri ale reconcilierii.
Aurelia Borzin
Stiri relevante
24.03.2025
12:32
12092
Edineț: Cinci ani de închisoare pentru un bărbat care și-a răpit copilul de un an și i-a pus cuțitul la gât atunci când femeia a vrut să-l recupereze
05.09.2020
17:44
48787
Douăzeci și două de filme moldovenești în cadrul proiectului Filme din Moldova – online (VIDEO)
18.08.2020
11:57
40338
Un muncitor a căzut în groapa șantierului, la Ciocana
27.07.2020
17:00
39706
Intenționa să ajungă în Europa, tranzitând ilegal Republica Moldova: Un ucrainean a fost reținut de către polițiștii de frontieră
10.07.2020
13:51
32269
Profirie Skramtai, un cunoscut dirijor din R. Moldova și fost conducător al Corului „Doina”, s-a stins din viață în Lituania
10.07.2020
08:30
4577
CA are trei membri noi
01.07.2020
12:13
2301
Chișinău: Un tânăr l-a lăsat FĂRĂ mașină pe colegul cu care locuia la aceeași gazdă, după ce i-a furat pe ascuns cheile de la automobil
24.06.2020
11:46
1713
FOTO // INCENDIU la o fermă din Cahul
23.06.2020
17:30
1703
Peretele unei clădiri s-a prăbușit peste un bărbat, la Vulcănești
19.06.2020
16:36
2246
Autorul amenințărilor, trimise pe 1 iunie în format electronic la MAI și Președinție, a fost identificat
24.03.2025
12:32
05.09.2020
17:44
18.08.2020
11:57
27.07.2020
17:00
10.07.2020
13:51
10.07.2020
08:30
01.07.2020
12:13
24.06.2020
11:46
23.06.2020
17:30
19.06.2020
16:36
Top stiri
25.08.2026
06:32
207
Petrolier avariat de un proiectil misterios în largul coastelor Omanului; autoritățile investighează incidentul
25.08.2026
03:32
347
Inteligența artificială umple consiliile și școlile din Marea Britanie de plângeri stufoase și tot mai greu de gestionat
25.08.2026
02:18
399
Amazon, dată în judecată pentru folosirea livestream-urilor de pe Twitch la antrenarea inteligenței artificiale fără consimțământul creatorilor
25.08.2026
02:04
464
Marea Britanie şi Franţa dau undă verde Ucrainei pentru producţia de rachete Storm Shadow şi intensifică livrările de apărare aeriană, la Kiev, de Ziua Independenţei
25.08.2026
01:44
380
Vremea în Republica Moldova se încălzește ușor, cu averse locale – marți, 25.08.2026
24.08.2026
23:31
462
Zi plină în Parlament și la Chișinău: ședințe, conferință vitivinicolă și expoziție dedicată celor 35 de ani de independență
24.08.2026
23:15
558
Netanyahu susține că Iranul a încercat să-i asasineze fiul și cere protecție sporită pentru rivalii politici
24.08.2026
19:32
601
Corina Călugăru discută cu noul șef al Oficiului Consiliului Europei la Chișinău despre prioritățile cooperării cu Republica Moldova
24.08.2026
19:17
719
Insectă invazivă care ameninţă viţa-de-vie şi livezile, depistată pentru prima dată în Republica Moldova: ANSA cere populaţiei să raporteze imediat cazurile
24.08.2026
19:13
728
Alice Weidel anunță ruptura AfD de UE: ieșire din zona euro și Schengen, închiderea frontierelor și deportarea a peste un milion de sirieni
24.08.2026
18:23
650
Trump anunţă „Ziua Z economică” pentru Iran: presiune maximă prin noul val de sancţiuni americane
24.08.2026
18:17
583
Adolescentul rănit grav în incendiul din Crans-Montana a revenit pe San Siro la primul meci al lui Inter și visează să joace din nou fotbal
24.08.2026
17:59
633
Cum se alege corect tratamentul când lipsesc mai mulți dinți: de la diagnostic complet la plan personalizat
24.08.2026
17:51
619
Parlamentul a aprobat noi reguli electorale: vot prin corespondență pentru diaspora și sistem proporțional la alegerile din UTA Găgăuzia
24.08.2026
17:30
560
AIPA a autorizat plăți de 22,3 milioane de lei pentru dezvoltare locală prin Programul LEADER
24.08.2026
17:22
611
Italia sprijină modernizarea asistenței medicale rurale din Republica Moldova prin proiectul „Alianța pentru sănătate”
24.08.2026
17:17
658
Zelenski: Rusia refuză armistiţiul pentru navele cu cereale din Marea Neagră şi leagă orice acord de oprirea atacurilor asupra infrastructurii sale energetice
24.08.2026
17:07
0
Forumul Național al Cadrelor Didactice marchează 35 de ani de Independență și lansează Decada Valorilor Naționale în școli
24.08.2026
16:54
615
Noua Zeelandă vrea să interzică rețelele de socializare pentru copiii sub 16 ani, dar partenerii de guvernare se opun
24.08.2026
16:52
644
Atacurile cu drone ucrainene lovesc din nou: patru centre logistice Ozon vizate, acțiunile se prăbușesc la Bursa din Moscova
24.08.2026
16:48
646
Recoltă de struguri pentru vin mai mare cu până la 15% în 2026 și preț orientativ de 6,8-8,2 lei/kg stabilit de Consiliul pe filieră
24.08.2026
16:42
552
Moldova ratifică Protocolul Consiliului Europei care grăbește accesul la probe electronice în anchetele penale internaționale
24.08.2026
16:32
541
Europarlamentarii cer pauză de la regulile de epurare a apelor uzate, invocând riscul unei crize de medicamente
24.08.2026
16:20
555
Moldova aliniază legislația la standardele UE: Parlamentul ratifică două convenții pentru protecția animalelor
24.08.2026
16:20
650
Lidera AfD amenință cu un „Gerexit”: Germania ar putea renunța la euro, ieși din Schengen și închide granițele
25.08.2026
06:32
25.08.2026
03:32
25.08.2026
02:18
25.08.2026
02:04
25.08.2026
01:44
24.08.2026
23:31
24.08.2026
23:15
24.08.2026
19:32
24.08.2026
19:17
24.08.2026
19:13
24.08.2026
18:23
24.08.2026
18:17
24.08.2026
17:59
24.08.2026
17:51
24.08.2026
17:30
24.08.2026
17:22
24.08.2026
17:17
24.08.2026
17:07
24.08.2026
16:54
24.08.2026
16:52
24.08.2026
16:48
24.08.2026
16:42
24.08.2026
16:32
24.08.2026
16:20
24.08.2026
16:20
Actualitate
Parteneri
Stiri
VIDEO // Gordon, despre adevărul INTERZIS din „temuta” Transnistria: „Armata rusă e un mit, la Cobasna nu mai e nimic, iar militarii lui Putin nu au cum să ajungă acolo”
SALARII // Plată UNICĂ de până la 4 000 de lei pentru bugetari. Vasile Tofan: „Până la majorările din ianuarie, îndreptăm parțial această întârziere”
Horoscopul zilei 22.08.2026
DOC / Raport SIS și AIM: Mitul celor 20.000 de tone de muniții de la Cobasna, demontat. Efectele unei explozii ar fi doar locale, iar Moscova folosește SPERIETOAREA pentru a-și justifica prezența militară
DOC // Averea noului premier, la vedere. Vasile Tofan a renunțat la venituri anuale de peste 600.000$ în mediul privat pentru a prelua conducerea Guvernului
Punct de vedere NAȚIONAL
Curs valutar
Sondaj
Prietenii noștri


















