Iată interpretul la concertele căruia fiecare al doilea spectator varsă o lacrimă

SIMȚIRE // La concertele lui Mihai Ciobanu, pline de veselie de cele mai multe ori, fiecare al doilea spectator varsă o lacrimă atunci când răsună „Busuioc înlăcrimat” sau „Casa părintească nu se vinde”

Interpretul care cântă doinele și folclorul neamului nostru, Mihai Ciobanu, Artist al Poporului, Cavaler al Ordinului Republicii, se consideră un om împlinit. Muncește mereu și prinde forță atunci când este apreciat de public. Maestrul lucrează câteva zile sau chiar ani întregi la o piesă, iar atunci când o aduce la judecata publicului, aceasta rămâne în suflet pentru totdeauna. În prezent, Mihai Ciobanu muncește la un nou CD, „Tânăr, tinerel eram”, se pregătește pentru câteva concerte la București, apoi la Chișinău și se bucură din plin de succesele copiilor și dragostea nepoțeilor.

„Nu-mi place să merg pe cărări bătătorite”

Mihai Ciobanu, care cântă din suflet și pentru suflet, spune că nu merge niciodată pe urmele cuiva, dar preferă să facă ceva al său. „Nu-mi place să merg pe cărări bătătorite. Sunt cântece pentru care am lucrat și șapte, și zece ani. Mă bucur atunci când aduc bucurie în inimile oamenilor”, zâmbește maestrul, în timp ce răsfoiește și ne arată file din cartea sa „Casa părintească nu se vinde”, volumul II, care a fost lansată în ajunul aniversării celor 60 de ani de la naştere şi 40 de ani de activitate scenică. Tot atunci, Mihai Ciobanu a lansat și trei CD-uri - „Rugă pentru noi”, pe versurile poetului Vasile Romanciuc, CD-ul de muzică ușoară „Viaţa-i frumoasă, dacă iubeşti” şi CD-ul „Cu trompeta năzdrăvană”, înregistrat împreună cu Fanfara Poliţiei de Frontieră.

Interpretul își amintește și astăzi de vremurile și emoțiile când a lansat primul CD. „Sunt primul interpret din Basarabia care a lansat discuri de vinil la București. În țara noastră nu era o fabrică care să facă plăci de vinil, din această cauză mergeam peste hotare. Primul CD, „Ce te doare, inimioară?”, l-am făcut în Cehia”, își amintește Mihai Ciobanu.

De dragul muzicii, a fugit de acasă

Tatăl interpretului, Sergiu Ciobanu, mecanizator de profesie, a dorit întotdeauna ca feciorul cel mai mare să-i urmeze calea, mama însă l-a încurajat să-și asculte inima. „Tata voia să-mi urmez studiile în domeniul mecanizării, dar dragostea pentru cântec a biruit. Fără ştirea tatălui, am plecat de acasă şi am depus actele la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”. Tata îmi spunea că trebuie să aleg mecanizarea, nu cântatul pe prispă. El nu credea în această profesie, chiar dacă îi plăcea muzica”, ne povestește maestrul. Mihai Ciobanu consideră că talentul pentru muzică l-a moștenit de la mama sa. Tot ea a fost cea care l-a susţinut în alegerea profesiei. „Mama era considerată cea mai bună bocitoare. Când mergea la înmormântări, se aduna tot satul. Părinții mei nu mai sunt în viață, îmi este foarte dor de ei. S-au împlinit 20 de ani de la moartea mamei și șapte ani de la moartea tatălui”, numără interpretul. În casa părintească din satul Bujor a rămas unul dintre frații artistului, care îi primește cu drag de fiecare dată când își vede frații în prag.

În paralel cu muzica, maestrul a activat și în calitate de profesor. „Am lucrat opt ani în calitate de profesor de muzică la o școală generală din Ruseștii Noi, Ialoveni. Apoi, am mai lucrat și profesor de canto popular la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”. Îmi plăcea foarte mult, mă bucuram de rezultatele elevilor, am făcut cu ei şi înregistrări, am lansat şi un DVD cu colinde de Crăciun”, ne mărturiseşte fostul profesor.

„Busuioc înlăcrimat”, bocet la moartea mamei

O parte din piesele lui Mihai Ciobanu sunt cântece folclorice culese din bătrâni, altele sunt creaţii proprii. A colaborat și cu mai mulți poeți, printre care Grigore Vieru, Vasile Romanciuc și Anatol Ciocanu. Împreună cu Grigore Vieru a lansat şi un CD, „Pe ostrovul Prutului”, care cuprinde 18 cântece pe versurile poetului. În același timp, Mihai Ciobanu a abordat şi adus în scenă mai multe genuri de muzică populară, doine, balade, colinde, hore și sârbe strămoşeşti. „Busuioc înlăcrimat este primul meu bocet, înregistrat la noi. Pe timpuri, era interzis să cânți doine sau bocete. Acest bocet l-am înregistrat împreună cu Capela Corală „Moldova” și am descris subiectul de la înmormântarea mamei. O coincidență, căci am scris piesa pe versurile poetului Vasile Romanciuc. Și el a suferit aceeași dramă. Am plâns şi am trăit subiectul cântecului cu toată ființa. La înregistrare, tot corul din spatele meu era în lacrimi, m-au trecut fiorii și mi-am spus că acesta va fi o perlă. După ce l-am lansat, am văzut mulți oameni lăcrimând, chiar și demnitari de stat, care au venit cu flori la concertele mele, mi-au spus că au plâns la acest cântec. Mă bucur că am reușit să ajung la sufletul oamenilor”, afirmă maestrul.

Familie cu 11 copii

Mihai Ciobanu s-a născut într-o familie cu 11 copii. El, fiind cel mai mare, era sprijinul și toată încrederea mamei. Artistul ne spune că a trecut prin multe necazuri și dureri, mai ales după ce i-au decedat câțiva frați, apoi părinții. În familia lor se cântau mai mult doinele și cântecele de leagăn, așa cum ne spune chiar maestrul. „Mama cânta foarte frumos, dar la noi în casă se auzeau mai mult cântecele de jale. Rar când auzeam ceva mai vesel, eram o familie mare, era mult de lucru, multe griji, copii. Părinții mei erau niște oameni gospodari și nu ascultau muzică de veselie în ziua mare”, ne spune interpretul. Cu toate acestea, Mihai Ciobanu nu are regrete în viață, se consideră un om fericit, iar dacă ar începe viața de la capăt, ar alege același drum.

Prima și ultima minciună în public

Mihai Ciobanu cântă sincer, iar când se află pe scenă, trăiește fiecare cuvânt din piesele sale. Unul dintre cântecele preferate ale maestrului este „Am şi eu un nepoţel”. „Cântam acest cântec şi publicul credea că aşa şi este. Dar eu aveam două nepoţele superbe”, râde artistul. „Ca să nu mai spun minciuni publicului, feciorul Mihăiţă şi nora Cristina au adus pe lume un bujorel de nepoţel pe nume Matei”, ne mărturisește maestrul. Despre istoria acestui cântec, Mihai Ciobanu ne spune că a fost lansat datorită poetului Grigore Vieru. „Eram prieteni de suflet cu Grigore Vieru, el venea foarte des la noi acasă. Într-o zi, a adus mai multe versuri, iar unele dintre el mi-au plăcut foarte mult. Am ales o melodie pentru ele și așa a apărut cântecul Am şi eu un nepoţel”, ne spune Mihai Ciobanu.

Soția și fiul – violoniști, fiica – jurist

Soția lui Mihai Ciobanu, Valentina, este profesoară de vioară, talent care a fost moștenit de fiul maeștrilor, Mihăiță Ciobanu. Violonistul familiei cântă într-o orchestră simfonică din Canada, iar fiica artistului, stabilită în Portugalia, a studiat pianul, iar apoi a făcut studii la Drept. Pianul a fost îndrăgit și de una dintre nepoțelele interpretului, Alexandrina, care studiază pianul la Conservatorul din Setubal, Portugalia. „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat-o pe soția mea în cale. Ea mă rabdă așa cum sunt! Copiii ne bucură foarte mult, vin des acasă, mergem și noi la ei în ospeție”, zâmbește interpretul.

Mihai Ciobanu ne invită la București, unde pe 29 noiembrie va participa la un spectacol în amintirea lui Grigore Vieru. Tot la București, va avea un concert și pe 15 decembrie. „Sper că până la Anul Nou ne vom întâlni la un concert și la Palatul Național, dar cu siguranță vom cânta în Piața Marii Adunări Naționale. Este foarte important când munca se face din suflet și place oamenilor”, a precizat Mihai Ciobanu.