„Infidelitatea soțului ne-a salvat căsnicia”

O femeie destăinuie cum infidelitatea soțului a ajutat-o să își consolideze relația cu acesta. Povestea ei a devenit virală pe Internet:

„Nu condamn, dar nici nu scuz înșelatul. Însă dacă nu aș fi aflat că soțul meu mă înșală, indubitabil, amândoi am fi căzut de comun acord asupra divorțului.

Am aflat că soțul meu are o aventură anul trecut, în septembrie. În secret, în mai puțin de 24 de ore, am angajat un avocat care a întocmit și a depus actele de divorț în termen de patru zile. Săptămâni întregi, mi-am insultat soțul de fiecare dată când copiii nu erau prin preajmă. Începuse să vină mai devreme acasă, în fiecare seară. Atacurile mele verbale erau neobosite. Clocoteam de mânie și ură și îmi doream să mă răzbun pe el și pe amanta lui.

Într-una din nenumăratele noastre certuri, am izbucnit în lacrimi din cauza epuizării psihice. Apoi a urmat un dialog surprinzător. Am vorbit calm unul cu celălalt și, cel mai important, ne-am ascultat unul pe altul.

Treptat, amândoi ne-am dat seama de comportamentele noastre toxice. Am fost victimele autodistrugerii pentru că nu ne-am ascultat la timp unul pe altul. Lipsa comunicării ne-a făcut pe fiecare dintre noi să ne simțim neapreciați și neiubiți. Afecțiunea a dispărut și ea. S-au instalat, în schimb, singurătatea și neîncrederea. Am neglijat faptul că trebuie să ne cultivăm relația. Am pierdut încrederea unul în celălalt.

Acum pot empatiza cu motivele lui de rătăcire. Într-un fel, am fost și eu în locul lui. I-am mărturisit soțului meu că am întâlnit pe cineva vara trecută cu care aș fi vrut să petrec timp. Nu am făcut-o, însă, pentru că sunt căsătorită. Dar am stat pe gânduri.

În timpul discuției noastre, ne-am amintit de toate obstacolele pe care am reușit să le depășim în cei 24 de ani de căsătorie, făcând o echipă bună și având grijă de copiii noștri. Ne-am amintit de ce ne-am îndrăgostit inițial unul de celălalt și am descoperit că sentimentele noastre nu au dispărut în totalitate. Am plâns împreună și ne-am iertat unul pe celălalt. Soțul meu a recunoscut că nu vrea să divorțeze de mine. Voia să repare căsnicia noastră.

Soțul meu a avut o aventură. Iar eu, care am jurat întotdeauna că trădarea va duce la destrămarea relației noastre pentru totdeauna, m-am înșelat. Infidelitatea lui ne-a salvat căsnicia.

În ultimele cinci luni, amândoi am lucrat cu sârguință la revigorarea relației noastre și la consolidarea prieteniei dintre noi. În fiecare zi încercăm să fim mai buni, mai cinstiți în dialog și să ne bucurăm sincer de prezența celuilalt. Este, bineînțeles, un proces continuu.

Infidelitatea este o experiență traumatizantă, iar reconstruirea încrederii este un proces dificil. Însă, amândoi am fost vinovați de neglijarea căsniciei noastre. Mi-aș fi dorit să nu mă fi înșelat, dar perspectiva divorțului m-a făcut să reflectez asupra greșelii monumentale pe care eram să o fac.

Acum, că ne continuăm călătoria împreună, înțelegem că suferința de a ne pierde unul pe celălalt ar fi fost mult mai mare decât suferința cauzată de infidelitatea lui”.

Sursa: unica.ro