Stiri

Ia, pașaportul basarabenilor!

Important 07.07.2013 09:10 Vizualizări

2509

Colecție // De când ia românească a apărut pe paginile revistelor de modă internaționale și pe podiumuri, purtată de vedete, și moldovenii s-au reîntors la portul popular

Meșterița Maria Cristea brodează ii de mai bine de treizeci de ani. Păstrează cu sfințenie prima ei ie, de pe vremea când avea un an, o ie făcută de mama ei. Chiar dacă moda timpului a adus-o la Facultatea de Matematică și Cibernetică, meșterița s-a întors la portul popular românesc și a făcut din ii o pasiune și o afacere. Iile confecționate de ea sunt purtate azi de aproape toți artiștii din R. Moldova. Săptămâna aceasta, femeia cu mâinile de aur și-a scos toată colecția de ii și a dus-o la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, acolo unde a fost sărbătorită Ziua Universală a Iei.

Doamnă Cristea, în ultima perioadă asistăm la un adevărat boom legat de ie ca port național. Parcă, brusc, basarabencele și-au amintit că avem ii și au început să le poarte și să le promoveze. Cum se explică asta?

Meritul îl datorăm renașterii naționale. Noi ne-am îndrăgit limba, am ridicat fruntea și ne-am amintit de portul nostru popular. Pur și simplu, am început să avem puțină demnitate națională, să răsfoim în istorie, să căutăm ce am purtat, ce am avut prețios și am găsit ia. Făcând ii, am văzut cum a evoluat acest proces. Dacă la început era interes foarte puțin, treptat el a început să crească. Da, și faptul că ia a apărut pe podiumurile mari de modă a influențat într-un fel, mai ales tineretul. Dar oamenii de la sat, de exemplu, și-au respectat mereu tradiția. Ei de podiumuri nu au auzit.

Care e, de fapt, definiția iei? Cum o „explicăm” străinilor?

Ia trebuie să aibă un anumit tipar, un anumit croi și o broderie pe ea. O ie era cândva ca o scrisoare, ca o carte. Era ie pentru soacra mare, soacra mică, pentru mireasă sau chiar ie pentru moarte. Ia se broda de fete, avem diferite mesaje brodate pe ea.

Dvs. cum v-ați îndrăgostit de ie și încercați același sentiment de aproape trei decenii?

M-am născut într-o familie unde a fost foarte multă broderie. Eu mai am și acum ia mea de la un an pe care mi-a făcut-o mama. Nu m-am îndrăgostit de ie, dar m-am născut cu ea. Am făcut matematică și cibernetică, dar am revenit la ie, pentru că trebuie să faci anume ceea ce îți place. Am urmat chemarea asta și am succes. Trebuie să faci ceea pentru ce ești hărăzit pe acest pământ.

Luni, 24 iunie, de Ziua Universală a Iei, a fost, de fapt, o zi de naștere și pentru dvs. Cum v-ați simțit atunci înconjurată de mii de ii?

Extraordinar! A fost o sărbătoare mare pentru mine. În sfârșit, a dat Dumnezeu și ia a revenit acasă la ea, a intrat mândră și a fost acceptată atât de adulți, cât și de tineri. Ia a fost purtată doar în scenă și aceea a fost una „kitschoasă”. A fost o străină pentru oamenii de rând. Așa era atitudinea societății: dacă porți o ie sau ești artist, sau ești țăran fără de cultură. Dar iată că, în sfârșit, ia a revenit în inimile oamenilor. Ia, după croiul ei, confirmă că este foarte veche. Avem istorie, avem tradiție, avem demnitate națională, ia e a noastră! E folosită de marii designeri, dar ea este a noastră. Noi trebuie să o promovăm, în forma ei autentică sau poate modernă.

Și atunci, cum putem deosebi o ie autentică de o imitație?

Cred că trebuie să o simți dinăuntrul tău. Ea este undeva în sânge la noi, acolo avem matricea și ne dăm seama că ceva nu se leagă, nu se aleg culorile, te deranjează ornamentele. Noi am supt de la mamele noastre lapte cu un pic din ii. Atunci când te apropii de ea și îi simți căldura, îi simți finețea, îți dai seama că, într-adevăr, o vrei. Kitschuri sunt foarte multe. Ia noastră nu are figuri foarte mari, nu este ornamentată extraordinar de mult, moldovencele au fost delicate, fine și rafinate, cu bun gust.

De ce sunt iile atât de scumpe? Cinci-șase mii de lei pentru o singură ie nu e un preț cam usturător?

Cele mai scumpe ii costă patru mii de lei. Avem ii accesibile până la trei mii de lei. E o muncă manuală foarte grea. Dacă numai ața și țesătura sunt atât de scumpe, dar munca? O ie are zeci de mii de cruciulițe. Am o cămașă pe care am brodat 55 000 de cruciulițe. Vă dați seama? Fiecare cruciuliță are câte patru împunsături de ac…

Și cât timp dedicați confecționării unei ii?

O lună și mai mult. Eu nu lucrez singură, am meșterițe crescute lângă noi. O ie medie, care costă două mii de lei, este brodată timp de o lună. Care ar fi salariul meșteriței? Spune-ți acum, e scump sau nu?

Acum, când nu doar artiștii din „Lăutarii” și „Joc” poartă ii și costume populare, ci și oamenii de rând, ce dorință aveți?

Visul meu este ca ia să fie purtată din suflet. Nu că cineva a făcut modă din ea. Sunt sigură că se va păstra. Văd că vin tineri care au făcut școală, sunt inteligenți. Ei vin să își facă o ie pentru botez, pentru cununie, nuntă. În ăștia am încredere că nu urmează pur și simplu moda. Îmi doresc să avem mai mulți asemenea tineri, iar ia să fie făcută de oameni știutori, nu diletanți. Ia este, totuși, un pașaport pentru noi.

Vă mulțumim!

Interviu realizat de Tatiana Scutaru

Autor: Ziarul National