Dragoste în GULAG // 1 500 de scrisori: „Trimite-mi doar un cuvânt...”

giornalistacuriosa.wordpress.com

Dragostea lor a supraviețuit Gulagului și regimului care și-a propus să desființeze omul ca făptură a lui Dumnezeu, să distrugă sentimentele umane. Între Lev și Svetlana s-a născut o iubire curată pe când erau studenți la Universitatea din Moscova. Învățau la aceeași facultate și erau colegi de grupă.

Războiul i-a despărțit

În iunie 1941, Lev Mișcenko este mobilizat în rândurile Armatei Sovietice în grad de locotenent. Doi ani mai târziu, este luat prizonier. A trecut prin lagărele naziste, a evadat, a fost capturat, închis din nou, iar la sfârșitul războiului, reîntors în patrie,este condamnat și deportatîn zona arctică pentru „trădare de patrieși spionaj”. Din lagăr, Lev trimite o scrisoare mătușii sale din Moscova, voind să afle dacă Svetlana a supraviețuit războiului. O ruga să evite să o tulbure, în caz că este în viață. Nu voia să-i facă rău prin relațiile cu un „trădător”.

Destin ca al soțiilor de decembriști

Svetlana,ca și foarte multă lume în acea tristă perioadă, s-a evacuat din Moscova spre Răsărit.A îndurat foame, i-a înmormântat pe cei dragi, trăindu-și zilele în nădejdea întoarcerii iubitului, neavând nicio veste de la el pe tot parcursul războiului. De îndată ce a aflat că Lev trăiește, Svetlana i-a scris. Nicio secundă nu a acceptat ideea trădării. Credea în Lev, știa că nu ar fi făcut-o niciodată.Printr-un miracol a aflat unde se află, reușind să-i scrie. Au avut nevoie de o imensă inventivitate pentru a putea comunica. În pofida distanței și a nenumăratelor obstacole, tânăra a izbutit să-i facă o vizită.

Svetlana se dedublase, ducea două vieți: cea oficială, unde era cercetătoare la un institut din Moscova, o loială membră a „colectivului”, chiar membră de partid. A doua viață, cea reală, era în scrisori, în puținele vizite, în pachetele trimise. Pe parcursul celor opt ani de detenție, și-au trimis peste 1 500 de scrisori. Dragostea lor a rezistat tuturor urgiilor și tratamentelor inumane din acele timpuri.

Noblețe modestă

Nimic fals, nimic artificial în corespondența dintre acești tineri, reprezentanți ai intelighenției ruse de o noblețe modestă, durabilăși demnă. Într-o scrisoare din martie 1952, Lev îi mărturisește Svetlanei prețuirea sa nețărmurită pentru calitățilefemeilor pe care le-a întâlnit în viață.

Orlando Figes, istoric și scriitor britanic, descrie dragostea dintre Lev și Svetlana în cartea sa „Just sendmeword…” (titlu inspirat dintr-un poem al Annei Ahmatova).Este o carte profundă și emoționantă ce contribuie la recuperarea dimensiunii subiective a istoriei acelor ani.