Dodon, gogoașle, icrele negre și peștișorul de aur

Trustia, elegii politikoase

De când și-a cumpărat partid socialist, Dodon a devenit dependent de bugetul Gazpromului și de bucătăria rusă, care și-a câștigat o faimă binemeritată cu clătitele, gogoașele, cartofii cu coajă, icrele negri și roșii (cu votcă, firește). În prima lui vizită chinuită la New York, președintele Republicii Molotova a ignorat bucătăria americană, nu s-a dus să mănânce hamburgheri și să bea Cola dietetică cu Trump și Melania, ci a preferat – împreună cu Galea lui caritabilă, ofcoz - să ia masa la un restaurant moscălesc.

Patriotului și statalistului-șef nu i-a dat prin cap să meargă la vreun restaurant mioritic, să comande mămăligă cu brânză și un Negru de Purcari în ajunul Zilei Naționale a Vinului și nici nu avea cum, el a devenit icroolic. Aceasă aventură a prezidentului nostru județean mi-a părut asemănătoare cu a unui voluntar de „război civil” din perimetrul „russkimir” care a prins peștișorul de aur și i-a poruncit să transforme apa râului în votcă. A doua dorință a voluntarului a fost să transforme în votcă apa mării. La a treia dorință imaginația lui se epuiză: „Mai fă-mi o sticlă de votcă și ești liber!” – zise el mărinimos.

Pomenindu-se la New York, capul lui Dodon nu a putut produce altă curiozitate, decât un restaurant rusesc. Să sperăm că mai există restaurante rusești pe la New York, ca Dodon și Galea să aibă unde se distra, unde merge în excursie, dacă vor nimeri a doua oară pe acolo.

Acum stau și mă gândesc: dar poate el era obligat să se alimenteze la restaurantul moscălesc, poate asta a fost condiția sponsorizării vizitei sale?

Al vostru gogoș, blinel, Ion Buraga