Depopularizarea R. Moldova începe de la sate. Cazul satului Echimăuți

Satul Echimăuți din raionul Rezina se află la 110 km de Chișinău, dar lipsa locurilor de muncă îi determină pe locuitorii de aici să ia calea străinătății.

Cei mai mulți lasă un soț acasă să aibă grijă de copii și gospodărie, dar sunt și familii întregi care s-au dus din sat în căutarea unei vieți mai îndestulate.

Cel mai des pleacă un soț

Primarul localității, Igor Marco, susține că migrația în Echimăuți a început încă acum 20 de ani, ca în majoritatea satelor din R. Moldova.

„Cei mai mulți sunt plecați în Rusia, Italia, Israel, Spania, dar și în Anglia, Portugalia, Germania sau chiar Țările Baltice. Migrările sunt sezoniere, nu avem înregistrate familii care au plecat definitiv. Desigur, sunt care au procurat case și locuiesc peste hotare, doar că nu sunt scoși de la evidență de aici. Nu avem date precise despre numărul persoanelor aflate peste hotare, pentru că nu ne anunță despre plecarea lor. Cunoaștem doar câteva persoane aflate la muncă peste hotare care au avut nevoie de o fișă în care este notat locul de reședință și în grija cui lasă copiii, în rest sunt date inexacte. În mare parte, doar un membru al familiei este plecat, celălalt are grijă de copii și gospodărie. Avem înregistrate doar 2-3 familii unde ambii părinți sunt peste hotare. În aceste cazuri am emis dispoziții de tutelă-curatelă în care este specificat că copiii sunt lăsați în grija rudelor și sunt monitorizați de către asistentul social”, ne-a spus primarul de Echimăuți.

Oamenii pleacă din Echimăuți din cauza lipsei locurilor de muncă, iar asta înseamnă lipsă de bani și imposibilitate de a-și întreține familiile. Din cei 2 051 de echimăuțeni înregistrați în localitate, doar circa 100 de persoane au un post de muncă oficial în sat și în jur de 50 de persoane - post de muncă oficial peste hotare.

Dor de mama potolit prin skype

A fost nevoită să plece la muncă în afară și Mariana Gobjilă din Echimăuți. Și-a lăsat cei doi copii ai ei, un băiat de 6 ani și o fată de 9 ani, cu bunicii și a mers să câștige bani în Rusia, după divorțul cu tatăl micuților.

„Ne este mereu dor de mama, dar vorbim în toată seara cu ea prin skype. Calculatorul este un cadou de la mama pentru ca să nu-i ducem dorul. Ne cumpara cadouri, bomboane și ciocolate de fiecare dată când vine acasă. Nu stă mult timp cu noi și iar ne lasă, dar noi o iubim oricum”, ne spune Andreea, fiica Marianei.

Tamara Gobjila, bunica rămasă să-și crească nepoții, afirmă că fiica sa a plecat la muncă peste hotare de patru ani. „Nu de viață bună s-a dus. Câte neajunsuri… Soțul meu este veterinar și mai activează în domeniu neoficial, dar nu ne ajunge. Cu ajutorul Marianei, le oferim copiilor tot ce au nevoie, nu duc lipsă de nimic, în afară de dorul mamei. Sunt cam năzbâtioși, Andreea este deja la școală, învață binișor, iar băiatul e încă la gradiniță. O să muncim cât vom fi vii pentru ei”, zice bunica.

Construiesc o casă în sat cu bani câștigați peste hotare

Un alt exemplu este cel al familiei Surdu. Daniela de 14 ani și Dorin de 11 ani au rămas în grija bunicilor după ce părinții lor au plecat peste hotare. Doamna Maria îi educă singură de când i-a decedat soțul și ne spune ca nu îi este greu. „Copii sunt mari deja și sunt mai mare ajutor decât o greutate”, zice bunica, afirmând că mama copiilor vine destul de des acasă.

„Acum totul se măsoară în bani. Copiii cresc și necesitățile la fel. Stăm cu mama într-o casă de când ne-am căsătorit și am început să ne construim casa noastră. Plec și eu la muncă, însă mai rar ca soțul meu, mă duc pe vara sau la intervale mari de timp”, afirmă Natalia Surdu, mama copiilor.

Și Tatiana Arusoi din același sat pleacă peste hotare, însă mai rar. Acum trei luni a ajuns în Italia, dar abia așteaptă să treacă încă o săptămână pentru a-și cuprinde iar odorașul la piept. „Nu pot să-mi las copilul pe mult timp, cu toate ca nu este singur, ci cu tatăl său. Are doar 10 ani și când se începe școala simt nevoia de a-i fi alături. Dragostea de mamă nu se compară cu nimic. Trăim din ce avem, mai lucrează și soțul Vasile, dar nici departe de casă mult timp nu pot sta, mă macină dorul de familie și de aerul moldovenesc”, zice Tatiana Arusoi.

Mihaela Vrabie, stagiară