Filiera Viena – București – Chișinău: De la tentative de scăpare pentru Călin Georgescu, la contracte la Chișinău. Legăturile dintre un afacerist român și un fost angajat al seviciilor secrete

O rețea complexă de afaceri și influență, dezvoltată pe axa Viena – București și formată în jurul omului de afaceri român Constantin-Dănuț Hanț și a fostului angajat SRI Silviu Pîrvu-Ularu, își extinde ramificațiile în Republica Moldova. Potrivit unei investigații publicate de portalul Politik.md, cei doi nu figurează doar în dosare și anchete privind rețele de influență din România — inclusiv în episoade controversate ce vizează facilitarea plecării din țară a lui Călin Georgescu —, ci dețin oficial companii înregistrate la Chișinău. Dincolo de firmele din registrele publice, filiera ar fi vizat proiecte de infrastructură și reconstrucție municipală în Capitală, acoperire mediatică favorabilă administrației locale și chiar inițiative culturale în zone strategice din Chișinău.

Hanț și Pîrvu-Ularu, parteneri în Republica Moldova

Potrivit datelor din registrele publice moldovenești, Constantin-Dănuț Hanț a fost fondator al companiei FREIZEIT TEMPEL SRL, înregistrată în februarie 2022. Hanț deținea 50% din companie, iar restul participației îi revenea Cristinei Melinte. Firma a fost lichidată în august 2022. În octombrie 2023 a fost înregistrată DCH CONCEPT GLOBAL SRL, companie în care apar trei asociați: Silviu Pîrvu-Ularu – 34%, Constantin-Dănuț Hanț – 33% și Relu-Eduard Voinea – 33%. Pîrvu-Ularu figurează și în calitate de administrator.

Această asociere este unul dintre cele mai importante elemente ale filierei moldovenești. În România, numele lui Pîrvu-Ularu apare în aceeași investigație în care este menționat Hanț. În Republica Moldova, relația dintre cei doi este însă una oficială și verificabilă prin structura unei persoane juridice.

Dosarul din România

Numele lui Hanț a devenit cunoscut în spațiul public românesc în urma unei investigații privind o presupusă rețea de influență. În materialele publicate sunt menționați, între alții, fostul general SIE Nicolae Iană și fostul angajat SRI Silviu Pîrvu-Ularu. Anchetatorii au analizat, potrivit informațiilor apărute în presă, modul în care relațiile unor foști oameni din structurile de informații ar fi putut fi utilizate pentru intermedierea unor contacte cu persoane din instituțiile statului și pentru facilitarea unor interese private. Trebuie precizat însă că existența unor relații de afaceri sau menționarea unor persoane într-o anchetă nu demonstrează, de una singură, comiterea unor infracțiuni. O parte dintre afirmațiile prezentate în materialele de investigație reprezintă acuzații sau ipoteze care trebuie confirmate de autoritățile competente.

Episodul Călin Georgescu

Unul dintre cele mai sensibile episoade asociate acestei rețele îl privește pe Călin Georgescu. În 2025, când acesta se afla sub control judiciar și avea restricții privind părăsirea României, în materialele de anchetă au apărut discuții despre posibilitatea ca Georgescu să fie angajat în Austria.

Potrivit unor stenograme publicate, Pîrvu-Ularu ar fi discutat despre o posibilă angajare a lui Georgescu de către „Costi”, nume asociat lui Constantin Hanț. Ideea ar fi fost ca existența unui loc de muncă în Austria să constituie un argument pentru obținerea permisiunii de a părăsi România.

Dacă această versiune a faptelor va fi confirmată de anchetatori și instanțe, episodul ar indica faptul că relațiile și infrastructura de afaceri ale grupului puteau fi folosite în situații cu implicații politice și juridice.

De ce apare Chișinăul în această ecuație?

O altă direcție indicată în documentele prezentate redacției vizează interesul unor persoane din anturajul lui Hanț pentru proiecte din Chișinău, inclusiv proiecte municipale, de construcții și infrastructură. Printre obiectivele menționate se numără și reconstrucția unor clădiri municipale. Simplul interes pentru contracte publice nu reprezintă o ilegalitate. Companiile private au dreptul să participe la licitații și să urmărească proiecte profitabile. Întrebările apar însă atunci când acest interes este analizat în contextul relațiilor dintre oamenii de afaceri, foștii angajați ai serviciilor și eventualele conexiuni politice sau instituționale.

Afirmațiile potrivit cărora anumite contracte ar fi putut servi unor operațiuni financiare ilegale nu sunt confirmate oficial prin date publice și trebuie tratate ca ipoteze până la existența unor probe sau concluzii ale autorităților.

Viena-Chișinău-București

În această poveste apare și Nicu Frățilă, antreprenor activ în Austria și asociat cu compania NICO 4YOU TRANSPORT GmbH din Viena.

Documentele transmise Politik.md fac referire și la SMEILY GmbH, companie despre care autorii materialelor susțin că ar fi fost conectată la aceeași infrastructură de afaceri.

O altă piesă a puzzle-ului este domeniul jurnalmoldovenesc.eu. Potrivit informațiilor prezentate, la înregistrarea domeniului ar fi fost utilizată o adresă de e-mail asociată cu SMEILY GmbH.

Site-ul a publicat numeroase materiale despre administrația municipiului Chișinău și despre primarul Ion Ceban. Faptul că publicația a prezentat un politician într-o lumină favorabilă nu demonstrează însă, în sine, existența unui control politic sau financiar asupra redacției.

Totuși, dacă legăturile comerciale și tehnice invocate se confirmă, această conexiune merită verificată deoarece ar introduce o nouă componentă în ecuație: afaceri, infrastructură, media și politică.

Componenta culturală

O altă direcție este legată de Laura Daniela Hanț, soția lui Constantin Hanț, implicată în proiecte culturale și civice.

Numele acesteia este asociat inclusiv cu inițiativa privind instalarea unui bust al sopranei Maria Cebotari pe strada Maria Cebotari din Chișinău, în apropierea Ambasadei Statelor Unite.

Și în acest caz, implicarea într-un proiect cultural nu reprezintă o dovadă a vreunei activități ilegale. Importanța acestei informații rezultă mai degrabă din suprapunerea mai multor zone de interes: mediul de afaceri, proiecte publice, relații internaționale, media și politică.

Ce este confirmat și ce rămâne de demonstrat

Până în prezent, cele mai solide elemente ale acestei povești sunt cele care pot fi verificate prin documente corporative: existența companiilor, participațiile lui Hanț în firme din Republica Moldova și asocierea sa directă cu Silviu Pîrvu-Ularu.

Restul informațiilor trebuie împărțite între acuzații, ipoteze de anchetă și fapte care necesită confirmare oficială.

În acest context, miza jurnalistică nu este să demonstreze existența unei „rețele” doar prin suprapunerea unor nume, ci să urmărească traseul banilor, contractelor, companiilor și relațiilor instituționale, scrie sursa citată.

Dacă legăturile descrise în materialele de investigație vor fi confirmate prin documente și anchete oficiale, atunci Republica Moldova nu ar mai apărea doar ca un punct secundar pe harta acestei povești, ci ca una dintre jurisdicțiile în care oamenii din acest cerc și-au construit relații comerciale și infrastructură juridică.

Iar întrebarea esențială pentru Chișinău rămâne una simplă: ce interese au adus acești oameni în Republica Moldova și cât de departe se întind relațiile lor în mediul de afaceri, administrație și politică, conchide sursa citată.