Satul din Sardinia în care tot mai multe femei ajung la 100 de ani ar putea deveni o nouă „zonă albastră”

Un sat din Sardinia a atras atenția cercetătorilor prin numărul neobișnuit de mare de femei care ajung la vârsta de 100 de ani. Localitatea Bolotana ar putea deveni o nouă „zonă albastră”, după ce oamenii de știință au identificat aici un nivel remarcabil al longevității, în special în rândul femeilor.

Bolotana se află în regiunea Margine, în centrul Sardiniei, la aproximativ 110 kilometri de zona recunoscută inițial drept una dintre cele mai importante regiuni ale lumii în privința longevității. În sat, numărul persoanelor care ating vârsta de 100 de ani este atât de mare, încât cercetătorii cred că localitatea ar putea reprezenta o extindere a fenomenului observat deja în alte părți ale insulei.

Sardinia a intrat în atenția comunității științifice în 1999, când mai multe sate izolate din regiunile centrale și estice ale insulei au fost incluse între cele cinci „zone albastre” ale lumii. Aceste teritorii se remarcă printr-o proporție neobișnuit de mare a locuitorilor care trăiesc până la 100 de ani sau chiar mai mult.

Datele privind Bolotana provin dintr-un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Sassari și Universitatea din Alabama din Birmingham. Cercetarea, publicată în revista Frontiers in Aging, arată că 13,8% dintre femeile din localitate care ajung la vârsta de 70 de ani ating ulterior pragul de 100 de ani.

Procentul plasează Bolotana pe locul al doilea la nivel mondial în ceea ce privește longevitatea femeilor, fiind depășită doar de Hong Kong. Diferența față de media Italiei este semnificativă. La nivel național, numai 3,5% dintre femeile care ajung la 70 de ani trăiesc până la vârsta de 100 de ani.

Pentru realizarea analizei, cercetătorii au consultat registrele locale și au urmărit datele persoanelor născute în Bolotana între anii 1900 și 1925. Studiul a identificat 38 de persoane care au depășit vârsta de 100 de ani. Astfel, rata longevității din localitate a fost cu 57% mai mare decât media înregistrată în Italia.

Cercetarea a fost începută în 2024. La sfârșitul anului trecut, Bolotana avea 12 centenari la o populație de 2.266 de locuitori. Proporția este de aproximativ 12 ori mai mare decât media Sardiniei.

Între timp, șase dintre cei 12 centenari au murit. Toate cele șase persoane care au rămas în viață sunt femei, iar cea mai vârstnică are 102 ani. Cercetătorii estimează că numărul persoanelor care vor ajunge la această vârstă ar putea crește până la sfârșitul anului și pe parcursul lui 2027.

Rezultatele sugerează, de asemenea, că fenomenul longevității din această parte a Sardiniei nu este unul izolat. În comparație cu celelalte patru „zone albastre” recunoscute la nivel mondial — Okinawa din Japonia, peninsula Nicoya din Costa Rica, Ikaria din Grecia și Loma Linda din California — regiunea sardă pare să se extindă.

„Ceea ce contează este că, pentru prima dată în mai bine de 25 de ani, am descoperit un loc în care oamenii trăiesc mult, în afara zonei albastre convenţionale (din Sardinia)”, a declarat Giovanni Mario Pes, cercetătorul principal al studiului şi unul dintre creatorii conceptului de „zonă albastră”.

Cercetătorul a subliniat însă că Bolotana se distinge chiar și în raport cu zona albastră deja cunoscută din Sardinia.

„Însă, deşi Bolotana prezintă aceleaşi caracteristici, este chiar mai excepţională. În timp ce zona iniţială se remarca printr-un echilibru neobişnuit între cele două sexe, aici predomină longevitatea femeilor”.

Oamenii trăiesc mai mult decât în orice altă perioadă, iar speranța medie de viață la nivel global a ajuns la 73,5 ani. Totuși, o viață mai lungă nu înseamnă neapărat și o viață mai sănătoasă. Cercetătorii încearcă să descopere nu doar cum poate fi prelungită viața, ci și cum poate fi menținută o stare de sănătate bună și o calitate ridicată a vieții până la vârste înaintate.

În acest scop, cercetătorii de la Universitatea din Cagliari, Italia, au analizat persoanele vârstnice din zona albastră a Sardiniei. Este vorba despre o regiune a insulei mediteraneene în care oamenii tind să trăiască mai mult decât în alte zone ale Italiei și chiar mai mult decât în multe regiuni europene.

Cercetările anterioare au arătat că longevitatea locuitorilor din „zonele albastre” este influențată de o combinație de factori genetici, de mediu, alimentari, socio-culturali și psihologici. Niciunul dintre acești factori nu pare să explice singur durata mare a vieții, însă împreună pot contribui la menținerea sănătății pentru o perioadă mai lungă.

Noul studiu, publicat în revista International Journal of Applied Positive Psychology, a comparat adulții vârstnici care trăiesc în zona albastră a Sardiniei cu persoane dintr-o zonă rurală apropiată. Participanții au răspuns la întrebări despre stilul lor de viață, datele demografice și calitatea vieții pe care o percep. De asemenea, aceștia au efectuat un test cognitiv.

În zona albastră a Sardiniei, adulții vârstnici iau parte în mod regulat la activități care stimulează relațiile sociale și funcțiile cognitive. Ei continuă să aibă un rol important în comunitate și păstrează un sentiment al scopului personal. Autorii studiului descriu aceste aspecte drept „elemente-cheie pentru o îmbătrânire de succes”.

Cercetătorii au constatat că persoanele care trăiesc în zona albastră au niveluri mai ridicate de curiozitate și de deschidere către idei noi. Totodată, acestea par să aibă o capacitate mai bună de a-și înțelege și exprima propriile emoții.

Profilurile de personalitate adaptabile și stilurile de viață active sunt esențiale pentru menținerea sănătății mintale și fizice la vârsta înaintată, au precizat autorii studiului. Aceste caracteristici îi pot ajuta pe oameni să se adapteze schimbărilor și limitărilor care apar odată cu înaintarea în vârstă.

Locuitorii din zona albastră au un stil de viață simplu, dar foarte activ. Ei petrec mult mai mult timp desfășurând activități de agrement care stimulează funcțiile cognitive și activitatea fizică. În medie, aceste activități ocupă 11,3 ore pe săptămână, față de 6,8 ore în cazul persoanelor din zone care nu sunt considerate albastre.

Cercetătorii au observat că adulții vârstnici nu încearcă să facă totul, ci aleg activitățile pe care încă le pot desfășura cu succes și pe care le consideră „satisfăcătoare”. Printre acestea se numără grădinăritul, plimbările și participarea la întâlniri sociale organizate în centrele comunitare.

Persoanele vârstnice din zona albastră au menținut adesea legături sociale puternice în comunitățile lor. Ele au raportat un nivel mai ridicat de satisfacție atât în relațiile cu membrii familiei, cât și în cele cu persoane din afara familiei.

De asemenea, acești locuitori au demonstrat strategii mai eficiente pentru gestionarea problemelor de zi cu zi și o competență emoțională mai dezvoltată. Relațiile apropiate îi ajută să facă față mai ușor dificultăților și să rămână implicați în viața comunității.

Implicarea socială și gestionarea eficientă a stresului reprezintă componente esențiale ale unei îmbătrâniri sănătoase în aceste comunități unice, au concluzionat autorii studiului. Împreună cu activitatea fizică, stimularea cognitivă și legăturile sociale, acești factori ar putea explica de ce atât de mulți locuitori din Sardinia ajung la vârste înaintate.

În cazul Bolotanei, proporția ridicată a femeilor care ating vârsta de 100 de ani oferă cercetătorilor o oportunitate importantă de a înțelege mai bine mecanismele longevității. Studierea stilului de viață și a particularităților comunității ar putea arăta dacă satul reprezintă o nouă zonă albastră sau dacă face parte dintr-o extindere mai largă a regiunii longevive din Sardinia.