De ce tace Mircea Snegur?

Trustia, elegii politikoase

Ieri, vecinul meu de stânga m-a anunțat că a devenit unionist și se înscrie în partidul lui Vitalia Pavlicenco. „Nu există altă soluție, trebuie să ne unim urgent cu România, până au mai rămas ceva bani în rezerva Băncii Naționale, ca să-i punem sub protecția DNA”, îmi explică el agitat ca un dodon. Putin, dacă l-aș fi auzit spunând că Crimeea este pământ ucrainesc, iar Transnistria - pământ românesc, mi-ar fi părut mai credibil. Pe Colesovnazadov îl lovea damblaua ori de câte ori cineva rostea în prezența lui cuvintele „român” sau „România”. Din cauza lui am nimerit, prima dată, la casa de nebuni, îi spusesem că moldovenii vorbesc românește, și el a sunat imediat la KGB și la miliție sau viceversa. Au venit și unii, și alții. „Nu te cred, Colesovnazadov, până nu te aud cântând „Deșteaptă-te, române”, i-am spus franc. Și ce credeți? Îl aud cântând în fiecare dimineață.

Acum stau și mă gândesc - să-l cred sau să nu-l cred? Îmi amintesc, Mircea Snegur declarase cândva, fiind în funcția de președinte al Republicii Molotova, că ne va spune personal când va sosi momentul unirii. Aștept cu nerăbdare, de ce tace oare?

Al vostru damblagiu, trafalgar, Ion Buraga