De ce Putin s-a supărat pe Dodon

Trustia, elegii politikoase

Președintele statalități seculare, bourul patriotismului și stejarul suveranității și independenței naționale, Igor Dodon, se îndrepta spre patul conjugal, așteptat cu stoicism de prima doamnă Galea, posesoare a fundației „Din Suflet”, când sună inopinat telefonul roșu. „La ora asta?”, se gândi Dodon decepționat, dar, știind că la Kremlin se lucrează noaptea, răpunse imediat, energic, cu devotament intrinsec: „Prezident slușaet”.

„Igor Nikolaevici, vă aștept mâine, la prima oră, în cabinetul meu. Aduceți, vă rog, și kulioașele pe care le-ați primit de la Plahotniuc”, auzi Dodon vocea oțelită a lui Kozak. „Eu am planificat pentru mâine trei întâlniri cu poporul moldovenesc, Dmitri Nikolaevici”, încercă Dodon să sondeze terenul. „Vă rog, nu-mi insultați inteligența și vă sfătuiesc să nu mai strigați la mine, după cum v-ați lăudat”, taie firul discuției Kozak. „Am fost olecuțâcă înțeles greșit, eu nu am zis că am strigat, cuvintele mele au fost scoase olecuțâcă din context!”, se îndreptăți Dodon. „Nu știu de unde au fost scoase, dar știu unde vă vor fi băgate… Olecuțâcă…”, glumi mizantropic Kozak, care, de altfel, nu e băiat rău și apreciază intens coniacul moldovenesc. „Da Vladimir Vladimirovici va fi disponibil?”, se interesă Dodon cu speranță nedisimulată, ca să schimbe tema. „Nu cred că va fi degrabă disponibil, istoria cu banii de la Moscova și kulioașele de la Plahotniuc l-a decepționat profund, de parcă nu ar fi știut cu cine are de-a face. E genial! Așa că pregătiți-vă olecuțâcă de frecuș”, avertiză Kozak și închise.

Dodon se simți ca în perioada de sevraj. „Iară „frecuș”… Am să mă plâng Patriarhului Kirill, rușii iștea nu-s prea merși la biserică, nu prea respectă suveranitatea și independența noastră, aici, au olecuțâcă de dreptate eurounioniștii…. Totuși, eu îs olecuțâcă șef de stat, îs pșâdinte, la urma urmei, măcar olecuțâcă de stimă ar trebui să aibă…”, își zise Dodon, telefonându-i lui Cornel să aducă „două kulioașe, dar cât mai repede și să nu fie umplute prea tare - la urma urmei, de unde să știe Kozak câte kulioașe au fost în total și ce a fost în ele, dacă nici Stoianoglo nu știe…”.

„Trebuie să plec incognito, anonim, căci dacă află eurounioniștii că nu am întâlnire cu Putin, au să râdă de mine o săptămână de zile…”. Ajungând cu gândul la eurounioniști, Dodon se indispuse oleacă: „Ei și ce dacă am luat niște kulioașe? O sărăcit Plahotniuc? Oare nu înțeleg ei că tot vorbind despre kulioașe subminează statalitatea, fac jocul oligarhului? Nu-s patrioți deloc, trebuie stârpiți din rădăcină… Dacă câștig alegerile, o să sară șiurșelele din ei…”. Și, luat de valul fanteziei, pșâdintele își imagină cât de bine ar fi de trăit fără eurounioniști, cât de puternică ar fi statalitatea, dacă nu ar exista cei care căuta pete pe soarele patriotismului…

Acum stau și mă gândesc cât de snob e totuși Putin: atâta timp cât lua bani de la oligarhii ruși și turci, președintele rus se întâlnea cu Dodon, iar pentru că a luat de la un oligarh băștinaș s-a supărat? Sau poate l-a oripilat modul arhaic de transfer al banilor?

Al vostru neaocș, Ion Buraga