DĂRUIRE // Paznicul pictor de la Hansca: În timp ce SUPRAVEGHEAZĂ noaptea instituţia, creează opere

Paznicul școlii din satul Hansca pictează noaptea, în timp ce supraveghează instituția

Pensule, vopsele, bucăți de lemn și iconițe. O mână îmbătrânită de vremi și doi ochi ageri, care proiectau un buchet frumos din flori aranjate perfect pe o coală de lemn. Așa l-am găsit pe moș Mihail lucrând la un tablou. De cele mai multe ori, bătrânul pictează atunci când îi vine inspirația, iar pentru a nu o pierde, desenează și în miez de noapte.

În cămăruța din interiorul școlii pe care o supraveghează în fiecare noapte, moș Mihail Mereacre, pictorul din Hansca, așa cum este cunoscut de toți localnicii, și-a improvizat un mic atelier unde creează adevărate opere de artă. A moștenit pasiunea de la tatăl său și este mândru de asta. A cercetat singur acest domeniu, iar pictorul în vârstă de 59 de ani ne spune că multe tehnici le-a „furat” de la mari maeștri.

„Nu fur cu mâna, dar cu ochiul”

S-a născut în Costești, dar de mai bine de 24 de ani locuiește în satul Hansca, raionul Ialoveni. De 20 de ani este paznicul școlii din sat, funcție care îi permite să acorde o atenție sporită și pasiunii pentru pictură. Regretă faptul că nu a avut posibilitatea să o studieze, dar afirmă cu mândrie că a învățat singur toate tehnicile. „Eu învăț mai bine atunci când fur ideile. Eu nu fur cu mâna, dar cu ochiul. Mi-am dorit niște studii, dar atunci era greu cu comuniștii”, ne spune bărbatul. Mihail Mereacre pictează în ulei, în creion sau în acuarelă. El își procură materialele necesare și mereu lucrează singur. „Iată asta este o pictură arsă în lemn, e o icoană. Aici sunt niște peisaje. Am pictat și o serie întreagă de scriitori, iar tablourile vor fi puse în școală. Aici am pensule, vopsele. Singur îmi cumpăr materialele”, ne arată pictorul.

Idei, în timpul somnului

Moș Mihail este un om simplu, iar toată ziua nu se mai vede din treburi. „Acasă nu pictez, doar aici, la școală. Știți cum e în sat, mereu este de lucru”, ne spune el. Pictorul petrece cam trei sau patru ore pe zi pentru picturi, dar mai productiv este noaptea. „O pictură pot să o fac de la câteva ore până la câteva zile, depinde de complexitate și dorință. Eu când pun pensula pe hârtie, parcă cineva îmi arată ce trebuie să fac mai departe. Se întâmplă ca în timpul somnului să-mi apară multe idei. Mă trezesc și desenez. Așa simt. De multe ori când dorm, visez anumite tablouri, idei. Mă trezesc și imediat mă apuc de lucru, iar pensula parcă desenează singură”, zâmbește pictorul.

Prima pictură, chipul lui Eminescu

De mic, viitorul pictor era interesat de lucrările marilor artiști. Analiza fiecare detaliu și încerca să le expună în totalitate. Printre primele sale picturi se numără chipul lui Mihai Eminescu și opera lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa. „Sunt picturi tare vechi. Eminescu a fost în primul meu portret. Eram în clasa a IV-a. Când eram pe timpul colhozului, doar pictorii cu studii superioare aveau dreptul să-l picteze pe Lenin. Eu am trecut un concurs și am primit acea permisiune”, își amintește pictorul. Din cauza unei maladii de care suferă, paznicul șchiopătează. Acest fapt, însă, nu-l oprește din activități. Dimpotrivă. „Am comenzi din mai multe sate și orașe. Eu nu pun niciun preț la tablouri, omul îmi dă atât cât consideră el. Desenez tot, dar cel mai mult îmi plac portretele”, ni se destăinuiește el.

Pasiune pentru arme

Pe lângă talentul în pictură, moș Mihail are o pasiune aparte pentru arme și vânătoare. O mare parte din viață și-a petrecut-o confecționând paturi pentru arme, activitate pentru care era cunoscut în tot raionul. „Acum am probleme cu sănătatea, dar înainte lucram acasă, reparam arme și confecționam paturi pentru ele. Eram vestit pentru asta. Tatăl meu a fost pictor și vânător, iar eu de mic am îndrăgit arma. De la el am moștenit multe talente. Cred că talentul este doar un procent, restul este multă muncă. Tatăl meu lucra în construcții, dar când făcea niște desene pe pereți, îi fascina pe toți”, rememorează bărbatul. În colecția lui moș Mihail se regăsesc mai multe lucrări, iar acum vrea să facă o răstignire din lemn. „Am pictat și icoane pentru biserică. Am făcut patru răstigniri în sat, dar acum vreau să fac una doar din lemn”, ne explică meșterul. Moș Mihail este mândru și atunci când vin copiii și-l roagă să-i ajute la desen, să le explice și să-i îndrume. Întrebat dacă și-ar dori să predea lecții în școală, pictorul spune că are câțiva băieței pe care îi învață această artă, dar nu s-a gândit să predea lecții. „Nu am nici studii superioare, dar nici nu vreau să iau locul altui specialist. Mie îmi ajunge lucrul pe care îl am, sunt mulțumit”, spune pictorul.

Galerie de artă

Moș Mihail nu mai ține minte numărul picturilor, știe doar că sunt foarte multe. Le păstrează în casa unui nepot care a amenajat o cameră specială pentru lucrările unchiului. „Nepotul meu a decis să facă ceva frumos cu tablourile mele. El are o casă mare și acolo a amenajat o sală specială. Vrea să facă o galerie de artă, să rămână în memorie. Acum vrem să facem rame și să aranjăm frumos toate picturile”, ne spune el. Pictorul a participat și la câteva expoziții unde s-a bucurat de premii mari. Zice că este mulțumit de faptul că este apreciat, de altceva nu are nevoie. „Banul e ban, azi este, mâine nu-i. Sunt mulțumit de aprecierea oamenilor”, ne spune meșterul. Printre pictorii săi preferați se numără Leonardo Da Vinci și pictorii ruși Ivan Șișkin și Anders Leonard Țorn. „Le admir operele, am cărți cu desenele lor. Le studiez, aflu tehnici noi. Visul meu cel mare a fost să ajung pictor cu studii complete. Dar așa a fost să fie. Nu cred că vreodată voi lăsa pensula din mână. Nu știu dacă este dragoste mai mare pe fața pământului, decât cea când faci un lucru din plăcere. Vreau să las cuiva toate cunoștințele mele. Cum să mor și să nu rămână nimeni în urma mea?”, își încheie maestrul povestea și își continuă pictura cu buchetul de flori.