CURIOS // Personalităţi cu obiceiuri de lucru bizare…

Charles Dickens

Autorul unor cărți îndrăgite ca „Poveste despre două orașe” și „Colind de Crăciun” era foarte pretențios cu privire la condițiile sale de muncă. El avea un program de lucru strict și întotdeauna scria în biroul său între orele 9 și 14, după care pleca o la plimbare care dura trei ore. Dickens pretindea liniște totală în casă în timpul orelor de lucru și cerea ca stilourile sale, cerneala și o mică colecție de statuete să fie aranjate special pe birou, pentru a-l ajuta să gândească. Autorul purta aceste talismane cu el ori de câte ori călătorea și rearanja chiar și mobila în hoteluri și pensiuni pentru a recrea aspectul din biroul său cât mai fidel posibil. Aceste obiceiuri bizare s-au extins și în ceea ce privește dormitorul autorului: el dormea numai cu fața la nord, crezând că este mai bine aliniat la curenții electrici ai Pământului.

Beethoven

Ludwig van Beethoven a făcut o mare parte din munca lui în timp ce era în mișcare. După cafeaua de dimineață, de multe ori număra obsesiv 60 de boabe de fasole, apoi mergea la plimbări lungi . Acestea se presupune că ajutau la stimularea creativității sale și, în timp ce mergea, de multe ori se oprea să noteze câteva măsuri de muzică într-un caiet. În cazul în care nu avea inspirație, el copia lucrările unui alt compozitor, pentru a studia tehnica lui de lucru. Beethoven compunea, de asemenea, în timp ce făcea baie.

Marcel Proust

În timp ce lucra la romanul „În căutarea timpului pierdut”, la începutul anilor 1900, scriitorul francez Marcel Proust a trăit în mare parte în dormitorul său. De obicei, nu se trezea până la 3 sau 4 după-amiază, moment în care servea cafea și cornuri (adesea singura lui masă) și fuma opiu, despre care credea că îl ajută în ameliorarea astmului. Proust lucra din confortul patului, de obicei, în timp ce era sprijinit pe mai multe perne pufoase. În ciuda mediului de lucru aparent relaxat, scriitorul susținea că romanul său clasic a fost incredibil de epuizant. „După zece pagini”, se plângea el, „Sunt spulberat”.

Salvador Dali

Salvador Dali a fost unul dintre maeștrii de necontestat ai suprarealismului, un curent artistic care vizează sondarea minţii inconștiente. Pentru a ajuta la producerea imaginilor halucinatorii din picturi, cum ar fi „Persistența memoriei” și „Lebede reflectându-se ca Elefanți”, Dali a folosit trucuri mentale pentru a estompa linia dintre vise și realitate. Una dintre tehnici presupunea ca el să țină o cheie peste o tigaie de metal în timp ce moțăia. De îndată ce artistul adormea, el scăpa cheia, se trezea și înregistra imaginile ciudate care îi treceau prin minte.

Maya Angelou

Poetă și autoare a „Știu de ce pasărea în colivie cântă”, Maya Angelou a fost celebră pentru că lucra foarte puțin acasă. Găsind confortul casei ei prea perturbator, Angelou alegea să scrie în liniștea unor camere de hotel. Ea închiria camere de hotel luni de zile și sosea acolo dimineața, înarmată cu materiale de scris, o Biblie și o sticlă de cherry. Angelou se asigura că încăperile erau cât mai libere posibil pentru a se putea concentra.

Demostene

Om de stat din Grecia, Demostene era cunoscut pentru abilitatea lui de a vorbi fără efort aparent, dar priceperea lui în oratorie a fost rezultatul unui regim de lucru riguros și, de multe ori, ciudat. El a petrecut multe ore studiind retorica și legea într-un birou subteran special realizat și s-a antrenat cu un actor pentru a învăța cum să își controleze în mod corespunzător mișcările corpului. Pentru a nu rămâne fără suflare, Demostene practica oratoria vorbind cu pietricele în gură, își spunea discursurile cu voce tare în timp ce alerga pe un deal sau, când era pe plajă, încercând să acopere sunetul valurilor. Cea mai ciudată a fost strategia lui împotriva amânării. Ca tânăr, Demostene și-a ras tot părul de pe o parte a capului în speranța că, dacă arăta ridicol, ar fi fost mai tentat să rămână acasă și să se concentreze asupra studiilor.

Sursa: cunoastelumea.ro