Curaj și nebunie în coasta Chișinăului

Sărituri în gol // Sute de tineri din Chișinău practică Rope Jumpingul: se aruncă în hău de pe clădiri înalte și părăsite, la distanțe de 50 și 75 de metri față de pământ

1 decembrie 2013. Prima zi de iarnă. La ieșirea din municipiul Chișinău, pe o clădire părăsită cu 15 etaje, o tânără de 21 de ani se pregătește să facă „isprava” vieții ei. Respiră adânc de trei ori, își face semnul crucii și se aruncă cu fața în jos. Cade ca o pasăre străpunsă de arcul țintașului. Prietenii de sus o aplaudă, iar în văzduh se aude chiotul ei. De bucurie, de încântare sau de spaimă. Diana Gapițonov este o sportivă din Chișinău care practică hipismul, dar care își dorea de multă vreme un „cocktail de adrenalină”.

Frică, frică și iar frică

Cele câteva minute înainte de săritură sunt cele mai strașnice. Inima îi bate cu putere, iar singurul gând pe care îl are este să renunțe. „Mi-a fost frică ca de moarte, dar asta mă atrăgea încă și mai tare să sar. Atunci când te afli pe marginea acelei prăpastii și în fața ta e hăul, înțelegi un lucru: nu contează nimic! Contezi numai tu, iar tu te afli aici și acum!”, râde Diana. „Când zbori cu capul în jos, nu reușești să te gândești la nimic. Cazi doar câteva secunde. Totul decurge atât de repede! Am sărit, pentru că m-a atras ca un magnet acest sport. Îmi era foarte frică, dar în același timp ceva mă provoca să o depășesc”, mărturisește Diana.

Următorul pas - parașuta

O ființă slăbuță și firavă, Diana spune că nu se oprește aici. Are un alt scop pe care vrea să-l atingă. „După ce am sărit de pe acea clădire, ceva s-a schimbat cu adevărat în viața mea. Eu am obținut o victorie mare. Acum, mi-am pus în plan să sar cu parașuta – e o nouă etapă pentru mine”, se laudă sportiva. Când o întrebăm dacă îi pasă sau nu că acest sport nu este legal în țara noastră, fata ridică din umeri. „Personal, cred că Rope Jumpingul este cel mai sigur mod de a sări, asta în comparație cu corzile de cauciuc sau parașuta. Chiar dacă ai o groază de emoții, oricum te simți în siguranță. Nimeni nu ne poate interzice să sărim, doar stăpânul clădirii părăsite. În mod oficial, nu există o explicație științifică a acestui tip de sport, iată de ce și întrebarea privind legalitatea lui este una retorică”, crede fata.

„Căutam ceva… și am găsit Rope Jumping”

Dacă Diana poate părea o tânără neliniștită, aflați că sunt și femei în toată firea, mame și gospodine, care se dau în vânt după săriturile de pe clădiri. Natalia Slepțov, de exemplu, are o fetiță de șase anișori și un soț iubitor acasă. Nu au putut-o împiedica niciunul însă să încerce văzduhul cu picioarele și… a sărit. Încrezută în puterile proprii, Nataliei nu i-au tremurat picioarele. A sărit pur și simplu, ca și cum ar fi pășit o scară din pragul casei sale. „Am trăit cele mai frumoase momente și am avut senzații minunate. Frica începe cu un minut înainte de săritura propriu-zisă. În momentul în care cazi în beznă, înțepenește totul în tine. Eu simțeam cum adrenalina îmi vine în sânge. Dar deja nu era frică. De la bun început mă simțeam în siguranță. Aveam încredere în persoana care a pregătit echipamentul, este profesionistă. Simțeam nevoia de o doză de adrenalină pe care nu o puteam găsi nicăieri”, spune Natalia. „Pentru mine, această săritură reprezintă o victorie foarte serioasă. Am învins în lupta mea cu frica. Mai mult timp a durat efectul decât zborul propriu-zis. Vreau să mai repet experiența. Și nu o singură dată”, zice ea convinsă.

Fetele, mai curajoase decât băieții

Alexandru Șimcov, organizatorul „săriturilor în gol”, se ferește să vorbească prea multe despre Rope Jumping. Se teme de autorități care îi arată din deget: ceea ce face el este ilegal. Nimeni nu îi monitorizează și nu le eliberează „acte” care să confirme că ceea ce fac ei este corect. Mai mult, persoanele care sar își asumă riscul unei eventuale căderi. „Suntem de cinci ani în Republica Moldova. De atunci au sărit atât de mulți, încât nici nu le mai ducem socoteala. Cele mai curajoase sunt fetele. Ele sar cel mai des”, spune Alexandru. Acum, o altă grupă de tineri se pregătește de marele eveniment. Probabil, chiotele lor de bucurie și frică se vor auzi de pe clădirea părăsită în zilele care urmează.

„Pun în pericol viața oamenilor”

Autoritățile știu prea bine ce este Rope Jumpingul, de vreme ce oamenii îl practică de cinci ani în R. Moldova. Ludmila Tătar, șef adjunct al Direcției Sportul pentru Toți din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, crede că „acești oameni au al șaselea simț. Ei nu au temeri. Sunt inițiați în obstacole și le pot prelua cu toată forța. Am văzut și eu la televizor așa ceva, există ceva extrem la ei, nu au frică de nimic”, crede funcționara. Când valul de laude aduse la adresa „neînfricaților” se oprește, o întrebăm pe Ludmila Tătar dacă e legal ce fac ei. „Ei sar din propria dorință. Nu sunt înregistrați, nu au program de coordonare, specialiști și nimeni nu îi asistă atunci când practică săriturile acestea. Nimeni nu îi controlează, experții nu îi asistă și nici măcar aviz nu au. Da, ei pun în pericol viața oamenilor”, conchide femeia.

Ce este Rope Jumpingul

Rope Jumpingul a fost creat în anul 1989 de către alpinistul american Dan Eugene Osman. Acesta devine unul dintre cele mai extreme sporturi. Așa-zisa „cădere liberă controlată” a devenit virală în Statele Unite ale Americii. Rope Jumpingul și-a adunat fani nu doar printre alpiniștii profesioniști, dar și printre americanii obișnuiți, dornici de senzații tari. În primii zece ani, acesta se practica doar ca săritură de pe poduri sau stânci. Apoi, Rope Jumpingul a trecut Oceanul și a devenit popular și în Europa. Cea mai mare realizare a avut-o chiar Osman, care a sărit 230 de metri în gol. Din păcate însă, sportivul a murit la 35 de ani, atunci când încerca să bată un nou record.