Cum ne comportăm când copiii sunt agresivi

Una dintre cele mai dificile situații pe care părinții le au de gestionat este comportamentul agresiv al copiilor.

Acesta poate apărea doar o anumită perioadă de timp sau poate fi frecvent, explică psihoterapeutul Mihaela Oancea. Încă de la început este indicat să fie găsite soluții eficiente de a fi gestionat. Acest tip de comportament constă de obicei în agresivitate în limbaj sau agresivitate fizică.

Copiii învață comportamentele agresive din media, din desene animate, de la alti copii și, din păcate, de multe ori de la părinți. De aceea, vestea bună, potrivit ziare.com, este că ceea ce este învățat poate fi dezvățat și învățat altceva în loc.

De ce apare?
În general, copiii au un comportament agresiv fie ca să atragă atenția părinților, fie pentru că simt furie și frustrare, fie atunci când își apără „teritoriul”.

Această ultimă situație apare când, de exemplu, el se joacă și un alt copil vine să se joace împreună. El îl va împinge pe „intrus”, încercând să-l îndepărteze.

În acel moment este bine să respectăm dorința copilului de a se juca singur, dar, totodată, este bine să înțelegem că, în acest caz, este nevoie să ne jucăm mai mult cu el, să-l învățăm să exerseze cooperarea și plăcerea de a fi împreună cu ceilalți. Data viitoare s-ar putea să observăm o schimbare în acest sens, s-ar putea să învite chiar el pe alții să se joace împreună.

Copilul simte frustrare sau furie când, de exemplu, îi cerem să întrerupă ceea ce face ca să facă altceva.
În acest caz este nevoie să-i validăm frustrarea și să-l înțelegem, să-i vorbim blând și calm, să-i dam motive pertinente pentru care a fost nevoie să se întrerupă exact în acel moment. Să nu uităm, înainte de a-i cere să întrerupă ceea ce făcea, să-l atenționăm, să-l avertizăm cu câteva minute înainte că va fi nevoie să facă acest lucru.

Copilul se poate simți furios sau frustrat pentru că poate se simte inadecvat, incapabil să facă anumite lucruri, poate apar în viața lui situații pentru care nu are soluții (de exemplu, este agresat la școală de alți copii, poate l-a jignit un prieten, poate nu a obținut anumite rezultate pe care și le dorea).

Cauzele pot fi multiple și de aceea este mare nevoie să le identificăm, ca să știm exact cum are nevoie să fie ajutat.

Cum acționam
Primul pas în gestionarea unui astfel de comportament este să nu îl blamăm, ci să căutăm soluții, să încercăm să înțelegem cauzele, nevoile copilului care stau în spatele acestui comportament, emoțiile pe care acesta le trăiește. Întotdeauna este bine să ne gândim că un astfel de comportament este doar o soluție greșită prin care copilul își satisface o nevoie.

Din acest motiv este absolut necesar să folosim această situație ca pe o oportunitate de învățare, atât pentru părinte, cât și pentru copil. Dacă părinții se adrezează direct acestuia, încercând să-l corecteze, nu vor face decât să-l întărească. Copilul se va simți neînțeles, inadecvat, va deveni mai frustrat sau mai agresiv, va înțelege că nu are voie să-și exprime emoțiile.

De aceea, în primul rând, pentru o comunicare sănătoasă cu copilul avem nevoie să ne conectăm cu el, să simtă că facem lucruri împreună cu el, nu pentru el. Să-i vorbim cu calm, căldură, onestitate, arătându-i că îl înțelegem. Copiii au nevoie să învețe că este în regulă să simtă uneori furie sau frustrare, doar că au nevoie de metode funcționale de a gestiona astfel de emoții puternice.

Întotdeauna să avem grijă să facem diferența între faptă și făptaș. Fapta copilului este comportamentul agresiv. Asta nu înseamnă că el însuși este un copil agresiv. Făcând această diferență, evităm astfel să punem etichete.

Dacă îi vom spune copilului că el este agresiv, în timp, își va asuma această etichetă pentru că-și va câștiga astfel o identitate, chiar dacă este o identitate negativă.

Parinții pot fi modele. Dacă ei aplică soluții bune în a-și gestiona furia, atunci copilul va fi receptiv la acestea.

De asemenea, părinții le pot vorbi copiilor despre propriile soluții. Acest lucru este bine să se întâmple după ce episodul agresiv al copilului a încetat, când toată lumea este calmă și deschisă spre comunicare, în momentele petrecute împreună, la cină sau când copilul este dus la culcare.

Totodată este nevoie ca părinții să valideze greșelile copiilor pentru că micuții au nevoie să învețe și că este în regulă să greșim, pentru că astfel învățăm. Cum spunea Alfred Adler despre cum învățăm să înotăm: făcând greșeli. Când am făcut toate greșelile posibile, vom sfârși prin a învăța să înotăm.

Atunci când copiii au un comportament agresiv, îi putem îndrepta spre a desena ceea ce simt, le putem da o bucată de lut ca să o frământe (sau îi putem face un aluat din făină și apă), să ne jucăm cu el în mod creativ, să-i dăm alternative, să-i amintim de situații în care el a luat decizii bune (exemplele faptelor sunt mult mai puternice decât vorbele), să-l încurajăm constructiv.

Este foarte important ca un părinte să găsească soluții eficiente de a gestiona comportamentul agresiv al copilului. Orice soluție de a îl ignora sau de a ne adresa lui cu frustrare, duritate, agresivitate, violență sau cu explicații ce par că nu se mai termină nu face decât să-l încurajeze.

Modele de comportament
Avem nevoie să ne adresăm cu atenție și căldură, să arătăm afecțiune, să-i îmbrățișam, să le aratăm înțelegere și să le spunem conectându-ne cu ei „Văd că ești foarte supărat acum. Putem lua o pauză ca să ne calmăm amândoi și să vorbim mai târziu”. Sau putem părăsi camera pentru câteva momente pentru ca situația „să se răcească”. Dacă ne urmează, putem intra în baie.

Mai târziu, îl putem întreba „Poți vorbi acum cu mine?”. Dacă este tot furios, îi putem spune: „Poți orcând să vorbești cu mine atunci când ești calm. Te iubesc și vreau să te ascult atunci când ești gata să purtăm o conversație calmă”. De multe ori este suficient doar să-i îmbrățișăm. O îmbrățișare poate schimba atmosfera.

Cel mai important atunci când vorbim cu copiii este conectarea. Dacă nu ne simțim conectați cu copilul, nu vom obține cu siguranță prea multe rezultate. Nefiind conectați, nu reușim să le câștigăm cooperarea.

Un alt lucru important este atitudinea. O atitudine calmă, afectuoasă, fără superioritate și putere îi va face pe copii să simtă că pot discuta cu părintele.

Al treilea lucru important este respectul. Respectându-ne copiii, îi învățăm să se respecte pe sine și pe alții.