Cum au spălat oligarhii ruși miliarde de dolari cumpărând apartamentele de lux în New York

NewsWeek.ro

Invazia Ucrainei de către Rusia a adus în lumina reflectoarelor un mic grup de ruși fabulos de bogați, cu legături cu președintele Vladimir Putin.

Mulți dintre acești așa-numiți oligarhi au adunat o mare bogăție prin însușirea de bunuri ale statului după prăbușirea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990.

Unii au jucat un rol în ascensiunea lui Putin la președinție în 2000, deși ulterior le-a redus influența asupra politicii, permițându-le în același timp să prospere.

Ei au continuat să facă acest lucru, în ciuda sancțiunilor impuse când Rusia a anexat Crimeea în 2014. Însă invazia Rusiei în Ucraina a declanșat condamnarea lui Putin și i-a transformat prietenii bogați în paria.

SUA, Europa și alții au promis că le vor îngheța conturile bancare și le vor sechestra iahturile fabulos echipate și alte bunuri imobiliare cu prețuri fantastice – multe dintre acestea aruncă o umbră lungă asupra orașului New York, așa cum documentează în cartea sa colaboratorul Newsweek Adam Piore, The New Kings of New York: renegați, moguli, jucători de noroc și refacerea celui mai faimos cartier din lume (The Real Deal). În această adaptare, el povestește cum oligarhii au remodelat orizontul orașului și cum autoritățile americane i-au pus sub urmărire.

La sfârșitul anilor 2000 și începutul anilor 2010, prezența în creștere a oligarhilor ruși fabulos de bogați pe piețele imobiliare de lux, cum ar fi Manhattan, Miami și Los Angeles, a fost cel mai prost păstrat secret al industriei.

Deși mulți au evitat publicitatea, nu au fost greu de observat. Adesea soseau cu un avion privat și erau apoi preluați spre clădirile de lux din jurul orașului cu mașini care costau mai mult decât majoritatea caselor cu două familii, împreună cu un anturaj complex, gărzi de corp, asistenți și femei de serviciu.

Au făcut achiziții atât de scumpe, încât unii dintre ei au ajuns inevitabil în ziare. Acele titluri ar putea reveni să-i bântuie acum.

În timpul discursului privind starea Uniunii la începutul acestei luni, președintele Joe Biden și-a anunțat intenția de „a urmări crimele oligarhilor ruși“ și de a „găsi și confisca iahturile lor, apartamentele lor de lux, avioanele lor private“.

„În această seară, le spun oligarhilor ruși și liderilor corupți care au câștigat miliarde de dolari din acest regim violent, nu mai mult decât: Venim după câștigurile voastre nelegiuite“, a spus Biden.

La scurt timp, Departamentul de Justiție al Statelor Unite a anunțat crearea Task Force KleptoCapture, o nouă unitate care a promis să „folosească fiecare instrument pentru a îngheța și a confisca“ activele oricărui rus pe care Administrația Biden îl plasează pe o listă de sancțiuni.

Este un pariu bun că vor începe prin a încerca să găsească proprietarii a ceea ce unii au numit „cele mai scumpe seifuri din lume“ – zeci de apartamente de lux în turnuri de lux ce au apărut în marile orașe din SUA în ultimii ani și constituie unele dintre cele mai grase ținte pentru confiscare. Dar identificarea acelor active nu va fi ușoară.

AMURGUL ZEILOR Soarele apune pe opt turnuri subțiri ca un ac de-a lungul unei porțiuni din West 57th Street, la sud de Central Park din New York City, cunoscut sub numele de Billionaires’ Row

Experții anticorupție și de aplicare a legii au avertizat de zeci de ani că legile americane privind spălarea banilor și divulgarea financiară – în special în domeniul imobiliar – nu au reușit să țină pasul cu cele ale multor națiuni europene, făcând din ce în ce mai mult SUA o „Mecca“ pentru cei care doresc să ascundă banii lor la vedere.

Proprietățile în cauză, care valorează adesea zeci de milioane de dolari, sunt deosebit de atrăgătoare pentru cei care locuiesc în țări instabile sau au motive să se teamă că bunurile lor vor fi într-o zi confiscate.

Datorită stabilității relative a sistemului politic al SUA și a dolarului american, cumpărătorii străini de proprietăți pot fi asigurați în mod rezonabil că aceste active își vor păstra valoarea.

De obicei, se poate conta pe sistemul juridic al SUA pentru a proteja drepturile proprietarilor. Iar originea banilor folosiți pentru cumpărarea activelor poate fi ușor ascunsă prin canalizarea banilor printr-un labirint de trusturi și SRL-uri.

Datorită lobby-ului agresiv din partea industriei imobiliare și a altor interese speciale, în multe state din SUA este adesea mai ușor să-ți ascunzi identitatea prin înființarea unei companii fictive anonime decât să obții un permis de conducere.

„Există o grămadă din acești bani în apartamente“, spune Gary Kalman, directorul american al Transparency International, o organizație nonprofit care monitorizează corupția.

„Dar mulți dintre aceștia nu vor putea fi niciodată descoperiți. Ar trebui să fie un semnal de alarmă înfricoșător către Congres pentru a elimina aceste lacune cât mai curând posibil. E o problemă“.

Nicăieri influența și prezența banilor rușilor nu sunt mai evidente – și mai înnebunitor de greu de identificat – decât în Manhattan.

În ultimul deceniu, dezvoltatorii orașului au construit o serie de turnuri supraînalte, zigurate, obeliscuri în partea de jos a Parcului Central, proiectate și comercializate de acea parte de 0,1% din bogătașii lumii, printre care grupul mic de oligarhi ruși este reprezentat în mod disproporționat.

Aceste apartamente, care pleacă de la 200 de milioane de dolari fiecare, aruncă o umbră asupra popularei Great Lawn al parcului, contribuind la proiectarea prețurilor terenurilor din Manhattan în stratosferă.

Totodată, au contribuit la o reacție populistă împotriva dezvoltării, care în 2019 a deraiat eforturile orașului de a atrage Amazon să construiască un al doilea set de cartiere generale.

Este corect să dai vina pe ruși? Jonathan Miller, unul dintre cei mai importanți evaluatori imobiliari din oraș, prezintă un caz convingător.

El atribuie frenezia construcției la poalele parcului unei singure tranzacții: vânzarea, în 2011, de către fostului președinte Citigroup, Sandy Weill, a penthouse-ul de 2.000 de metri pătrați, cu vedere la parc, de pe 15 Central Park West, către regele rus al îngrășămintelor Dmitri Ribolovlev, care a fost de acord să plătească 88 de milioane de dolari — dublul sumei pe care o plătise Weill cu doar câțiva ani înainte.

Ribolovlev, care deține clubul profesionist de fotbal AS Monaco FC și a cumpărat în 2008 conacul lui Donald Trump în Palm Beach pentru 95 de milioane de dolari, a pus apartamentul pe numele fiicei sale, studentă.

La scurt timp, a fost dat în judecată de soția sa, Elena, care l-a acuzat că și-a protejat bunurile de ea folosind trusturi pe numele copiilor pentru a-și cheltui liber banii.

Iahtul lui Roman Abramovici, The Eclipse, care sosește aici la Nisa în 2013, al doilea cel mai mare iaht privat din lume

Oricare ar fi motivațiile sale, tranzacția Ribolovlev a schimbat peisajul imobiliar al orașului.

„Acea vânzare a fost atât de șocantă“, a spus Miller. „Părea că tocmai căzuse din cer. Acea vânzare a declanșat o nouă gândire în New York – a fost catalizatorul care a aprins fitilul“.

Prețul a ajuns la 12.571 de dolari pe 0,30 metri pătrați pentru imobile care, cu doar șapte ani mai devreme, mulți erau sceptici că ar putea aduce chiar și 2.000 de dolari pe 0,30 metri pătrați.

A urcat enorm prețul pe care dezvoltatorii erau dispuși să-l plătească pentru imobilele din jurul parcului și alte zone populare din Manhattan.

Ca să facă banii necesari pentru a câștiga licitații pentru râvnitele proprietăți imobiliare cu vedere la Central Park, dezvoltatorii au creat mai multe produse concepute pentru a-i atrage pe ultrabogații lumii.

În anii care au urmat vânzării, imobilele ultraluxoase, ce costă peste 10 milioane de dolari,reprezentau aproximativ 50% din toate construcțiile noi, potrivit lui Miller.

Fertilizate de căile de investiție liberă ale lui Ribolovlev, opt turnuri subțiri ca acul au răsărit ca niște buruieni metalice strălucitoare de-a lungul unei porțiuni de pe West 57th Street la sud de Central Park, o zonă care va ajunge să fie cunoscută sub numele de Billionaires’ Row.

Aceste apartamente ofereau tot luxul pe care banii puteau să-l cumpere, cu tavane înalte ca ale unei catedrale, podele în formă de oase de pește, coridoare acoperite cu tapet de mătase, corpuri de baie din marmură, dușuri cu aburi, dulapuri de bucătărie artizanale, pivnițe de vin încorporate și pereți de sticlă din podea până în tavan, cu priveliști regale asupra parcului și sudului Manhattanului.

Cea mai mare facilitate oferită de aceste locuințe opulente pentru oligarhii ruși și alții care căutau un loc sigur pentru a-și investi banii era condiția anonimatului.

Spre deosebire de clădirile corporatiste din Upper East Side, care au găzduit în mod tradițional elita financiară din Manhattan, acestor monstruozități falnice le lipseau personalitățile orașului,paznicii societății, ai consiliilor de cooperare tradiționale, care refuzaseră odată celebrități de la Richard Nixon, la Barbra Streisand.

Fiecare clădire nouă de pe Billionaires’ Row era un condominiu. Și nu era decât o singură cerință pentru admiterea și calitatea de membru în aceste turnuri – bani, o grămadă de bani.

Scutiri temporare

Lacunele națiunii în afacerile imobiliare sunt bine cunoscute de factorii de decizie din Washington. În urma atacurilor de la World Trade Center din 11 septembrie, Subcomisia Permanentă pentru Investigații a Senatului a contribuit la formarea celei mai ample legislații împotriva spălării banilor adoptate într-o generație, ca parte a USA Patriot Act.

Legislația impunea ca o listă lungă de industrii să efectueze un anumit nivel de due diligence asupra clienților lor, inclusiv cumpărătorii de bijuterii, fonduri speculative și imobiliare. Aceasta prevedea ca cei implicați în vânzarea unor astfel de active să analizeze riscul, să-și cunoască clienții și să ia măsuri pentru a evita manipularea banilor murdari.

Însă Departamentul de Trezorerie al SUA, copleșit de toate regulile care trebuiau emise, a acordat o scutire temporară agenților imobiliari (împreună cu consilierii de investiții și cei care vindeau iahturi și avioane).

„Iată-i, 20 de ani mai târziu“, spune Elise Bean, care a fost consilierul șef al Comisiei din Senat. „Și au încă acea scutire temporară“.

Aceste scutiri au coincis cu o creștere semnificativă a numărului de cumpărători ruși interesați de imobiliare din SUA la sfârșitul anilor 2000 și începutul anilor 2010.

Deși cei mai mulți au preferat anonimatul, cei care au apărut în mass-media au fost personaje memorabile.

Andrei Vavilov, fost ministru adjunct al Finanțelor și magnat de fonduri speculative, a supraviețuit unui atentat cu mașina cu bombă într-o parcare de la Kremlin.

MONEY MEN Adam Piore îi dezvăluie pe oligarhii ruși în cartea sa The New Kings of New York

La sfârșitul anilor 1990, procurorii federali ruși au investigat dacă a deturnat 230 de milioane de dolari în timpul vânzării avioanelor de luptă MIG către India (a negat acuzațiile și cazul a fost în cele din urmă închis când termenul de prescripție a expirat).

În 2008, el a dat în judecată dezvoltatorul Hotelului Plaza Elad Properties, plângându-se că două penthouse-uri din celebra proprietate din Manhattan pe care s-a angajat să le cumpere cu 53,5 milioane de dolari au fost distruse de ferestre înguste care „fac spațiul să semene mai mult cu o mansardă decât cu un luxos living de penthouse“. (El a achiziționat mai târziu un apartament la Time Warner Center mai pe placul său: un penthouse de 37,5 milioane de dolari, 2.500 de metri pătrați, cu băi principale și vedere asupra orașului de 360 de grade.)

Fostul vecin al lui Vavilov de la Plaza, mogulul rus al divertismentului Igor Krutoi, a câștigat proeminență când a stabilit recordul pentru cel mai scump apartament (înainte ca Ribolovlev să-l doboare), plătind peste 48 de milioane de dolari pentru un apartament de aproape 2.000 de metri pătrați în clădire. Ulterior, el a plătit încă 23,9 milioane de dolari pentru un conac pe Gin Lane din Southampton, spunându-le brokerilor săi că plănuiește să-l demoleze și să construiască unul nou.

Poate cel mai proeminent oligarh despre care se știe că a cumpărat proprietăți imobiliare în oraș a fost Roman Abramovici, un apropiat al lui Putin, care și-a construit o avere prin preluarea controlului asupra resurselor naturale - petrol și aluminiu - după prăbușirea Uniunii Sovietice.

El deține echipa de fotbal de mare profil din Premier League Chelsea, un iaht de 600 de milioane de dolari și oavere estimată de cel puțin 12 miliarde de dolari.

El a achiziționat șase proprietăți din Upper East Side, inclusiv un grup de case care era asamblat ca un mega conac, în valoare de aproximativ 92,3 milioane de dolari.

Mulți cumpărători ruși s-au ascuns în spatele avocaților, subalternilor sau bancherilor privați care le administrau averea.

Cel puțin, acești consilieri au jucat un rol cheie în multe dintre aceste tranzacții, servind drept fațadă pentru agenții imobiliari care doreau să întâlnească proprietarii – ceea ce mulți au făcut, în special în timpul piețelor în scădere.

Nikki Field, care a condus o echipă de brokeraj Sotheby’s care se ocupă cu cel mai tonic produs al orașului, se afla la Moscova la trei săptămâni de la prăbușirea Lehman Brothers din 2008.

În acel moment, și-a amintit ea, telefonul din biroul ei suna cu apeluri de la clienți bogați care și-au pierdut brusc un loc de muncă sau se aflau în dificultate financiară și dornici să se descarce de case secundare sau, dacă au lucrat recent la Lehman sau Bear Stearns, să-și vândă proprietățile din Manhattan.

Field, o fostă însoțitoare de bord Pan Am și director de marketing elegant și carismatic, și-a dat seama rapid că are o problemă.

Cu creditul înghețat și miliardarii care adunau lingouri de aur în pregătirea posibilului colaps al sistemului bancar din vest, nimeni din oraș nu cumpăra.

„Acum trebuia să luăm aceste proprietăți pe care le părăseau și să le vindem rapid“, a spus ea.

În mod ironic, cea mai mare provocare cu care s-au confruntat cumpărătorii ruși interesați și cea mai mare bătaie de cap pentru consilierii financiari nu au fost cerințele de reglementare din SUA, care erau relativ puține, ci cele cu care s-au confruntat în țara lor de origine.

„Pentru a muta bani din Rusia, trebuie să se prezinte dovada că au fost plătite taxe pe acele fonduri. Și nu este o țară în care oamenilor le place să plătească taxe“, spune Edward Mermelstein, un fost avocat imobiliar născut în Ucraina, care, când am vorbit pentru prima dată cu el în 2012, mi-a spus că a rezolvat peste 500 de afaceri pentru ruși, dar a avut de-a face doar cu clienții care și-au plătit efectiv impozitele.

În schimb, în SUA, în conformitate cu legile actuale, agenții imobiliari „nu au nicio obligație de a pune întrebările potrivite și ar putea, practic, să depună documente și să cumpere și să vândă proprietăți fără a pune aceste întrebări“, notează Kalman de la Transparency International.

Proprietari adevărați

În 2015, The New York Times a publicat prima știre dintr-o anchetă în mai multe părți, intitulată „Towers of Secrecy“, pe prima pagină a ziarului său de duminică.

Serialul a aruncat în centrul atenției găurile mari în cerințele de dezvăluire ale datelor proprietarilor și potențialul ca achizițiile să facă parte dintr-o schemă de spălare de bani, legând vânzările din Time Warner Center din New York de un număr de cumpărători străini dubioși care se ascund în spatele SRL-urilor.

Printre aceștia se afla o personalitate din Malaezia și producător de la Hollywood pe nume Jho Low. Mai târziu va fi acuzat că a jefuit Trezoreria Națională și a spălat bani în numele fiului primului ministru (din care Low a finanțat filmul The Wolf of Wall Street și a petrecut cu Paris Hilton în Las Vegas și St. Tropez).

Alții care au ieșit la iveală au fost un politician columbian condamnat ulterior pentru corupție și un oligarh rus pe nume Vitali Malkin, care a fost implicat într-un acord din 1996 de restructurare a datoriilor de 5 miliarde de dolari ale Guvernului Angolei față de Rusia. Acel acord, a remarcat Times, „în rândul susținătorilor anticorupție a devenit un simbol al jafului oficial în Africa“.

Câteva luni mai târziu, Financial Crime Enforcement Network (FinCEN) a Trezoreriei a instituit ceea ce a numit „Ordinul de direcționare geografică“, o măsură temporară concentrată pe noi tranzacții anonime, în totalitate în numerar, care depășesc 3 milioane de dolari în Manhattan și 1 milion de dolari în Miami.

Noile reguli, care impuneau companiilor de asigurări de titluri de proprietate să identifice adevărații proprietari ai companiilor fictive americane implicate în tranzacții, păreau promițătoare pe hârtie.

În practică, totuși, majoritatea experților în spălarea banilor spun că GTO-urile sunt pline de lacune. De exemplu, oricine dorește să evite cerințele poate renunța pur și simplu la asigurarea titlului.

Kalman de la Transparency International spune că mulți din forțele de ordine consideră că GTO-urile au fost utile pentru „scopuri de culegere de informații – pentru a vedea ce ar putea primi înapoi și pentru a afla cum ar putea fi îmbunătățite“.

Oportunitatea de a aplica aceste lecții poate fi acum la îndemână. În 2021, după decenii de inacțiune, Congresul a adoptat în cele din urmă o nouă legislație menită să consolideze legile americane privind spălarea banilor.

Printre altele, noile legi vor cere tuturor entităților formate în SUA să-și dezvăluie proprietarii efectivi. Și ei instruiesc FinCEN să creeze un registru non-public pentru autoritățile de reglementare, forțele de ordine și unele instituții financiare.

La scurt timp după preluarea mandatului, Biden și-a anunțat intenția de a face din combaterea spălării banilor o prioritate și a dezvăluit o strategie cuprinzătoare anticorupție pentru guvernul federal.

Documentul menționează în mod explicit bunuri imobiliare, indicându-se că are în vedere extinderea actului secretului bancar la cei implicați în închideri imobiliare, ceea ce le-ar impune să aibă un program de combatere a spălării banilor. Bean, fostul anchetator al Senatului, este plin de speranță.

„Pentru prima dată am înființat un sistem pentru a afla cine se află în spatele tuturor acestor entități pe care le creăm și le împrăștiem în restul lumii, când noi nu aveam idee cine se află în spatele lor“, spune ea.

Nimic din toate acestea, însă, nu va fi de mare ajutor pentru Task Force KleptoCapture a lui Biden, care va avea un set limitat de instrumente cu care să elimine activele deținute de oligarhii sancționați.

Kalman notează că cea mai bună speranță a lor constă în a viza mica minoritate de oligarhi care a cumpărat proprietăți cu mult înainte ca Rusia să invadeze Crimeea, iar SUA să ridice pentru prima dată spectrul sancțiunilor și „nu erau chiar atât de interesați să-și ascundă identitatea“.

„Un număr dintre ei – nu mulți – au dat bani unor organizații de caritate și au încercat să-și construiască reputația în Statele Unite“, spune el.

Dacă asta eșuează? „Urăști să te bazezi pe asta, dar nu orice criminal este un geniu și uneori oamenii pur și simplu înregistrează lucruri“, spune el. „Așa că poți spera că cineva a făcut ceva neglijent. Dar cred că există o grămadă din acești bani și o grămadă de apartamente pe care nu le vor putea descoperi niciodată. Cred că găsirea acestor active va fi foarte dificilă“.

O țintă evidentă este Roman Abramovici, care a fost sancționat la sfârșitul lunii martie de autoritățile britanice. El a apărut în fruntea listei de ținte de sancțiuni propuse anul trecut de activistul anticorupție, acum închis, Aleksei Navalnîi, care l-a etichetat pe oligarh „unul dintre principalii facilitatori și beneficiari ai cleptocrației ruse“.

Alții l-au numit „bancherul lui Putin“. Potrivit unor relatări, Abramovici, care a fost și apropiat de fostul președinte Boris Elțin, a fost primul care i-a recomandat liderului să-l numească pe Putin pentru a-l succeda.

Dar să-i fie urmărite bunurile nu va fi ușor. El a trecut actele la majoritatea proprietăților, dacă nu la toate proprietățile sale din Manhattan, pe numele fostei sale soții, Dasha Zhukova, în 2018.

„Acțiunea Regatului Unit va face presiuni asupra SUA să urmeze exemplul“, spune Ross Delston, un expert independent în combaterea spălării banilor și fost autor de reglementare a băncilor, dar notează: „Aveți voie să oferiți cadouri. Legile noastre protejează proprietatea privată“.

Dacă SUA încearcă să caute proprietățile din New York, „atunci întrebarea ar fi dacă derivă dintr-o infracțiune? Și a fost [Zhukova] un beneficiar în cunoștință de cauză?

A fost ea implicată în infracțiunea de bază, dacă a fost una? Este foarte greu să stabilești totul“, spune el. „Și îți garantez că va avea cei mai buni avocați pe care banii îi pot cumpăra“.

Adam Piore este un jurnalist premiat, cu reședința în zona New York și un scriitor colaborator pentru Newsweek. Articolele sale au apărut și în Conde Nast Traveler, GQ, Mother Jones, Playboy, Scientific American, The Atavist, Businessweek și multe altele. Este autorul a trei cărți. Twitter @adampiore

Sursa: newsweek.ro