Cu PR-ul pân-la ziuă, gâl-gâl-gâl, gâl-gâl-gâl…

Punct de sprijin

Azi, Parlamentul și Guvernul se întrunesc într-o ședință comună. La întrunire, membrii Legislativului și Executivului urmează să discute implementarea Acordului de Asociere R. Moldova - UE.

Cuvântul-cheie aici este „a discuta”. Deși ar trebui să fie „implementarea”. Fiecare membru al Cabinetului de miniștri trebuie să realizeze până vineri o analiză a programului respectiv – a fost indicația premierului. Să înțelegem că, până acum, astfel de analize nu au fost făcute? Și care e garanția că le vor face până vineri? Și ce înseamnă abordarea asta – fiecare ministru să se uite ce are de făcut conform AA? E cumva un model de management performant care ni s-a promis? Deocamdată, în afară de PR, populism și remanierile din verde în albastru n-am văzut nimic.

Unii zic că ar trebui să-i dăm Guvernului 100 de zile de grațiere. Nu-i dăm. De ce? Mai întâi, pentru că așa ne-au promis cei care l-au instalat la miez de noapte – nu este timp de pierdut, direct la treabă. Apropo, tot ei sunt aceia care nu i-au dat Guvernului precedent nici 100 de zile. De ce atunci să le dăm noi? Cu atât mai mult că și premierul ne asigură că știe foarte bine problemele cetățenilor. Eu zic că nu. Dacă știa cu adevărat, trebuia să reacționeze cumva, pentru că lumea nu iese în stradă de viață bună. Orice ar zice ticăloșiții pe la televiziunile oligarhului, acești oameni au ieșit din disperare, și nu pe bani ca cei aduși în fața Operei.

Dacă și ședința comună de azi va fi același bla-bla – să identificăm soluțiile pentru a lichida restanțele (și toate celelalte cuvinte frumoase fără sens și rezultat), atunci putem să punem cruce pe acest Guvern fără mustrări de conștiință. Chiar sunt curios – ce fel de întrebări vor pune Guvernului deputații din majoritatea care l-a instalat. Cum s-a întâmplat că în 2015 am fost furați cu cca $ 500 fiecare (PIB per capita), ajungând la cota sărăciei de 90%?! Cineva se face responsabil sau nu? Ce se întâmplă în comerțul exterior? Ultimele date atestă o scădere cu 16% a exporturilor și cu 25%(!) a importurilor. Asta înseamnă că s-a redus consumul moldovenilor pentru că (vezi mai sus) au fost sărăciți. Apropo, datele la export ($1 967 mln.) și import ($3 989 mln.), ca și la PIB per capita ($1 740) ne întorc la nivelul anului 2010. Ce înseamnă asta? Că 5 ani de creștere s-au dus pe apa sâmbetei într-un singur an! De unde vor acoperi deficitul bugetar estimat la 5 miliarde lei doar în prima jumătate a anului? Când anume va veni FMI? Sau mai exact – de ce nu va veni? Când se va face ordine în sistemul bancar (fără care FMI nu va veni sigur)? De justiție nu mai zic nimic – realegerea șefului CSJ a demonstrat deja cum anume vor merge reformele. Da, și contractul încheiat între CNA și MAI e o perlă de PR! Dacă toate instituțiile și ministerele vor încheia contracte de colaborare – vom avea știri despre reforme pentru un an înainte!

De aceea sunt sceptic. Reformele nu se fac de PR-iști. Nu întâlnirile devenite ritualice deja ale premierului cu reprezentanții businessului arătate la televizor și promisiunile de a îmbunătăți mediul de afaceri sunt reforme. Nici chiar înscrierea reformelor în programul de guvernare. Ci chiar îmbunătățirea mediului de afaceri. Urmăresc de ceva timp campania de pe FB a proiectului USAID BRITE. Experții cu suportul americanilor promovează câteva reforme care vizează facilitarea administrării afacerilor. Trei din ele (de ce nu toate?) au fost incluse în programul de guvernare. Unele trebuiau implementate încă în 2014. Dar n-au fost. De ce? Pentru că n-a fost voință politică. Acum ne asigurați că este - și voință, și majoritate stabilă, și Guvern reformator. Păi, implementați odată! Măcar ceva…

Altfel, vom continua să urmărim reforme doar la televizor. Și pentru că la modă sunt ședințele nocturne, vom tot da, vorba cântecului – cu PR-ul pân-la ziuă, gâl-gâl-gâl, gâl-gâl-gâl…