Copilul ABANDONAT într-o gară din România care a ajuns angajat la Google

În urmă cu 23 de ani, la mijlocul lunii februarie, într-o gară din România, un copil era abandonat de către cei care i-au dat viaţă. După mai mulţi ani petrecuţi într-un orfelinat, Dacian a fost înfiat de o familie din Finlanda. Ajuns la 25 de ani, tânărul care acum lucrează pentru gigantul Google îşi caută familia.

Dacian Sölgén are 25 de ani. S-a născut în judeţul Bihor, iar pe când avea doar doi ani şi jumătate a fost abandonat de familie într-o gară. „M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară. Era 13 sau 14 februarie. Nu am amintiri de dinainte să ajung orfan. Tot ce îmi amintesc este că eram pe un loc de joacă în gara din Tinca, cu muncitorii“, ne-a mărturisit tânărul.

Au urmat patru ani pe care i-a petrecut în orfelinat. Mai exact, în leagănul pentru copii din Oradea, de pe strada Traian Lalescu nr. 3, denumit mai târziu Centrul de Plasament nr. 1 Oradea.

Amintiri dureroase din orfelinat

Nu are amintiri cu părinţii biologici, însă nu are cum să uite comportamentul brutelor din Centrul de Plasament, corecţiile zilnice aplicate de către îngrijitori.

„Ne pedepseau mereu pentru micile năzbâtii şi ne băteau. Eram bătuţi cu băţul în fiecare zi. Eram sortaţi în dreapta şi în stânga. Cei care erau în dreapta primeau mâncare, cei care erau în stânga erau pedepsiţi să se uite cum primesc mâncare ceilalţi.

În altă zi, ne-au izbit de pereţi şi ne-au aruncat în tomberoane şi ne-au ameninţat că lasă maşina de gunoi să ne ia. Poate era mai bine să fi venit maşina de gunoi să ne ia. Am avut câţiva prieteni acolo, la orfelinat, cu care mă jucam. Unul dintre ei a fost Orbert“, îşi aminteşte Dacian.

Din orfelinat, îşi aduce aminte de câteva nume ale îngrijitoarelor, cărora le spune „femei rele“: Monica, Viorica, Alina, dar şi ale unor prieteni: Marcello, Norbert, Sergiu, Mario.

O nouă viaţă

La sfârşitul anului 1998, viaţa lui Dacian s-a schimbat radical. Doi tineri finlandezi, Eva şi Jim Sölgén, au venit să-l ia în familia lor. Cei doi ajunseseră în România prin fundaţia Interpedia, care facilita adopţii internaţionale.

„Îmi amintesc atât de bine ziua aceea când am fost adus într-o cameră din orfelinat pe care nu o mai văzusem niciodată, minunat aranjată şi plină de jucării frumoase. Medicul care a venit după mine mi-a spus că voi locui într-o casă nouă. Eram fericit. Mai erau şi alţi copii pe care urmau să-i ia străinii sau părinţii noi, cum le ziceam noi. Cred că am petrecut ore întregi aşteptând acolo, apoi am plecat în sfârşit cu maşina de la orfelinat“, rememorează tânărul.

Au urmat zece zile petrecute împreună cu părinţii adoptivi în Cehul Silvaniei, după care, Dacian a zburat, de pe aeroportul din Budapesta, spre Åland, Finlanda.

„Părinţii adoptivi mi-au spus că doreau să adopte un copil şi au aflat că eu aveam nevoie de o familie. Au primit fotografii cu mine şi au decis să mă adopte.

Prima întâlnire cu ei a avut loc pe 27 noiembrie 1998, iar când am plecat spre Finlanda am simţit că sunt dus într-o lume nouă şi aşa şi era. Am ajuns acasă pe 6 decembrie, dată la care Finlanda îşi sărbătoreşte Ziua Independenţei“, povesteşte Dacian.

Chiar dacă au trecut mai bine de 20 de ani de când părinţii care i-au dat viaţă au ales să uite de el, tânărul îşi doreşte să-i revadă, să stea de vorbă cu ei, să le spună ce a făcut în toţi aceşti ani.

În căutarea rădăcinilor

Acest lucru l-a împins să-şi facă publică povestea pe pagina specială de Facebook „The never forgotten Romanian children / Copiii niciodată uitaţi ai României“.

Este o pagină deschisă de o româncă stabilită în Irlanda, unde copiii abandonaţi îşi pot spune poveştile în speranţa că vor reuşi să-şi regăsească părinţii biologici.

„De ceva timp îmi caut originile româneşti. Sper că într-o bună zi voi şti de unde provin cu adevărat, cine mi-a dat viaţă, cine m-a pierdut sau m-a abandonat. Este un vis enorm, mă întreb zi de zi…

Am şanse foarte mici de a afla ceva. Dar voi continua să încerc. Cel mai important lucru pentru mine este să le arăt că încă sunt în viaţă şi că sunt bine acum. De asemenea, vreau să obţin nişte răspunsuri la întrebările pe care le am pentru ei“, spune tânărul.

Dacian a primit mai multe mesaje în urma postării de pe reţeaua de socializare şi speră că, nu peste mult timp, va veni şi ziua în care să afle unde îi sunt părinţii biologici şi cum poate lua legătura cu ei.

Îşi doreşte să-i viziteze şi să afle dacă mai are fraţi sau surori. Totodată, Dacian are şi un mesaj pentru cei pe care-i caută:

„Dragi părinţi! S-ar putea să nu vă mai amintiţi de mine, dar eu sunt fiul vostru iubit, abandonat în gara din Tinca. Vreau să vă spun că acum sunt bine. Locuiesc în Mariehamn, Åland, Finlanda. S-au întâmplat multe de când nu ne-am văzut. Am fost adoptat de către nişte părinţi minunaţi. Am studiat şi am absolvit, în 2016, studii de comunicare şi informatică.

De asemenea, am început să fac fotografii şi chiar muzică. Ar fi frumos să vă cunosc şi să vă împărtăşesc povestea mea despre ceea ce am făcut în toţi aceşti ani. Sper să vă văd curând. Salutări de la fiul vostru“, este mesajul tânărului pentru părinţii pe care-i caută.

Angajat la Google

Părinţii adoptivi i-au îndrumat paşii spre succes. De un an, Dacian lucrează pentru gigantul Google, primind titulatura de fotograf de încredere. Mai exact, fotografiază restaurante sau locuri turistice şi alte lucruri care se folosesc pentru Google Maps. „Din februarie 2017 am fost autorizat ca fotograf de încredere, ceea ce înseamnă că oamenii care deţin afaceri pot să mă angajeze pentru a le face fotografii interioare de 360 de grade ale afacerilor lor, după care le pot expune pentru a atrage oamenii ca să intre în clădirile respective“, a precizat Dacian.

Ca planuri de viitor are de gând să îşi deschidă o mică afacere în care să vândă fotografii şi servicii de imagine pentru restaurante, atracţii turistice, magazine sau firme de afaceri care doresc să fie vizibile.

„Mi-ar plăcea să înfiinţez o companie care să vândă imagini 360 de grade, pentru diverşi întreprinzători. Voi vinde şi servicii de fotografie pentru nunţi. Fotografia este una dintre cele mai mari pasiuni, aşa că vreau să lucrez cu ea“, mai spune tânărul.

Sursa: adevarul.ro