Contra solidarității „câinilor turbați”

Trustia, elegii politikoase

Mă miră reacția javrelor turbulente, bulversate de faptul că un coleg știrb de-al lor a fost chemat la comisariatul militar din Soroca (unde se vinde fierul cu oca) ca să demonstreze că își iubește patria molotovenească și posedă arta militară la fel de bine precum scrie articole pesimiste despre gheretele plasate optimal de fratele viceministrului apărării naționale. De ce atâta hărmălaie și ghevolt, de parcă s-a găsit miliardul și este împărțit la veteranii armatei române și eroii muncii socialiste? La urma urmei, respectabilul viceministru nu l-a trimis pe scribul impertinent în Afganistanul taliban sau în Siria, ca să lupte împotriva ISIS-ului, sau în Donețk și Luhansk, ca să apere cursul european al Ucrainei.

Acum stau și mă gândesc dacă solidaritatea e un fenomen atât de pozitiv precum ni se spune. Ce s-ar întâmpla dacă un militar s-ar exprima în tonalitate ironică, zeflemitoare, despre afacerile fratelui vicepreședintelui Uniunii Jurnaliștilor? Acesta ar reacționa corespunzător, apoi ar sări militarii să-și apere camaradul de arme și la ce s-ar ajunge? Se sperie gândul...

Al vostru cronicart, kinofil, Ion Buraga