Cine merită încurajat să nu muncească?

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre majorările de salarii, indemnizații, sporuri, prime.

Nu știu de ce lumea s-a ofuscat ca gâștile din Capitoliu la vizita barbarilor în legătură cu majorarea salariilor de la Curtea Constituțională. Magistraților trebuie să li se majoreze salariile, chiar dacă nu ar mișca un deget, statutul îi obligă să primească salarii ceahlăice, nu le permite să se împotrivească majorărilor gargantuesc-pantagruelice. Chiar să nu aibă nevoie de bani, nu au dreptul să refuze, dura lex sed lex, pereat mundus et fiat justitia! Să nu facem de râs republicuța pe mapamond pentru câteva zeci de mii de lei. Poți să fii cel mai sărac stat din Europa, dar nu ai dreptul să-i plătești indecent pe cei care validează alegerile. Un magistrat sărac înseamnă sfârșitul statalității și poate chiar al civilizației mioritice în forma ei de azi, afirmă dl Alfred Anaiba.

Dacă e să judecăm după rezultate, după 30 de ani împliniți, eu aș spune că statataliștii noștri nu merită majorări de salarii, ci, dimpotrivă, ar fi cazul să li se taie din leafă, să li se reducă solda sau poate chiar să fie taxați pentru că activează în loc să stea acasă, spuse Dr. P. Stuh, provocând un țunami de replici nediplomatice.

Acum stau și mă gândesc că poate statul molotovenesc ar fi în câștig dacă statataliștilor li s-ar plăti ca să nu muncească și să nu activeze în nicun domeniu, cu excepția celui futurologic - tradiționalul ghicit în ouă și în bobi de fasole?

Al vostru paceavur, Ion Buraga.