Ce pot face două mâini dibace la Cimişlia

Exemplu // Setea de artă adună zilnic sute de copii la Centrul de Creație a Copiilor și Adolescenților din orașul Cimișlia

Îi trece pragul zilnic deja al nouălea an și nu-și poate imagina cum va fi când va trebui să se despartă de colegii și profesorii de la Centrul de Creație a Copiilor și Adolescenților din orășelul Cimișlia. Aici, Anastasia Rusu, elevă în clasa a noua, își găsește liniștea printre cărți, cântece, croșetă și lucrări pe care le realizează împreună cu colegii de la centru. Deși visează să devină avocat, fetița spune că nu va renunța niciodată la ceea ce a învățat să facă între pereții acestui centru.

Politician de la Chișinău, „luminat” de una dintre lucrările copilei

A fost crescută de la naștere doar de către tata, mama abandonând-o în maternitate, atunci când a văzut că fetița se născuse cu o dizabilitate. Tatăl a fost cel care i-a inspirat de mică dragostea pentru artă și cultură. Copila cântă, dansează, croșetează, iar recent a luat locul trei la Festivalul de poezie și cântec „Dumitru Matcovschi” din Șoldănești. „Nu-mi pot imagina ce voi face când va trebui să-mi continui studiile la vreo instituție de învățământ superior. Merg acum la școală și aștept cu nerăbdare să se termine lecțiile ca să vin la centru. E o plăcere și bucurie pe care nu le pot descrie în cuvinte”, ne spune entuziasmată copila. De altfel, lucrările fetiței și ale colegilor ei de la centru au înfrumusețat mai multe expoziții raionale și locale. Unele lucrări i-au fost cumpărate. „Îmi amintesc cum la una din expoziții a venit președintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, și a cumpărat o lucrare de-a mea – „Floarea-soarelui”. A spus: Ce ne facem noi în Parlament fără floarea-soarelui?”, zâmbește fetița care, de altfel, dacă l-ar întâlni acum pe Mihai Ghimpu, l-ar întreba „dacă îl mai luminează” lucrarea procurată de la ea.

Sute de copii

Alături de Anastasia, alți circa 800 de copii, 400 dintre care doar din orașul Cimișlia, inclusiv 25 cu dizabilități, intră zilnic în această instituție în căutarea frumosului. „Nu vreau să mă laud, dar fug copiii de la școală și vin la noi. Avem deschise peste 50 de cercuri, printre care creație artistică, artă și meșteșugărit popular, implicare socială etc. Și pentru că eram solicitați, în 14 localități din raionul Cimișlia am deschis filiale unde copiii frecventează diferite cercuri”, ne spune directoarea Centrului de Creație a Copiilor și Adolescenților din orașul Cimișlia, Cristina Arabadji.

Lucrări care nu au preț

Rodul muncii discipolilor se poate observa chiar de la intrarea în instituție. Pe pereții centrului sunt atârnate zeci de lucrări ale copiilor, iar dulapurile din instituție au devenit neîncăpătoare. „Toate sunt realizare cu mânuțele elevilor. Să vedeți cu cât interes lucrează la ele și cum se bucură când își văd finalizate lucrările. Pe toate le păstrăm la centru. Mergem cu ele și la diferite expoziții raionale ori locale. Nu o dată am primit oferte ca să vindem unele lucrări. Atunci, avem format un consiliu care stabilește prețul acestora. Banii obținuți din vânzare merg într-un cont special, după care procurăm material pentru ca discipolii să aibă din ce realiza alte lucrări. Dacă ar fi să ne întrebați cât ar valora aceste lucrări, cred că nu au preț”, ne spune directoarea, în timp ce ne demonstrează lucrările copiilor de aici, premiați la mai multe concursuri naționale și internaționale.

Planuri mari de viitor

Și dacă în perioada de vară copiii au avut parte de vacanță, acum sunt în febra pregătirilor pentru mai multe evenimente. „Primul este chiar Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, marcată anual pe data de 3 decembrie, după care urmează Crăciunul, Anul Nou, 8 Martie, Paștele etc. Nu avem timp să ne odihnim. De asemenea, în luna martie ne-au spus că trebuie să organizăm un seminar republican la care vor participa reprezentanți din 43 de instituții extrașcolare. E o responsabilitate mare, așa că am început împreună cu copiii să ne pregătim de pe acum”, ne destăinuiește programul centrului doamna directoare.

Unica dorință a angajaților acestei instituții e să aibă surse financiare ca să existe. „Singurii bani pe care îi avem sunt cei alocați din bugetul Direcției de învățământ ori din proiecte. Regretabil e că, după ce unele proiecte se termină, nu avem banii necesari ca să continuăm. Bunăoară, a fost un proiect care ne permitea alimentarea copiilor. A durat doar un an de zile, după care s-a încheiat. Ne este dificil să le explicăm copiilor că nu sunt bani, iar de la părinții acestora să cerem nu putem”, conchide Cristina Arabadji.