Ce ascund Cheile Vârghişului ?

Rezervaţia naturală Cheile Vârghişului, situată la graniţa dintre judeţele Covasna şi Harghita, este una dintre cele mai sălbatice, spectaculoase şi pitoreşti zone din Transilvania – cu stânci calcaroase de înălţimea unor zgârie-nori, printre care şerpuiesc pâraie repezi de munte.

În Cheile Vârghişului sunt peste 120 de peşteri mai mari sau mai mici, iar aici trăieşte una dintre cele mai mari colonii de lilieci din Carpaţii Orientali, motiv pentru care, potrivit voceatransilvaniei.ro, zona reprezintă nu doar o atracţie turistică, ci şi un loc de documentare pentru cei interesaţi de aceste vietăţi ciudate.

În aceste peşteri se pot întâlni 17 din cele peste 30 de specii de lilieci identificate în România. Atârnaţi cu picioarele de tavan şi înveliţi în propriile aripi, liliecii au stârnit şi continuă să stârnească imaginaţia oamenilor care îi asociază cu spiritele malefice şi nu de puţine ori au căzut victime superstiţiilor.

În Cheile Vârghişului merită vizitate Peştera mare de la Mereşti, Peştera Calului şi Peştera Tătarilor, în care se spune că se adăposteau localnicii împotriva năvălirilor tătare. În această rezervaţie naturală se află şi un parc dendrologic, dar şi o poiană a narciselor despre care prea puţină lume a auzit. La Vârghiş pot fi văzute şi alte specii de flori ocrotite de lege, cum ar fi bujorii galbeni.

O altă peşteră cu totul deosebită se află în parte de nord-este a judeţului Covasna, în apropierea staţiunii Balvanyos. Este vorba despre peştera Puciosul sau ”Grota puturoasă”, care emană o cantitate impresionantă de bioxid de carbon, între 2.000 şi 4.000 m³ pe zi, fiind, după cum se spune, mai puternică decât celebra Peşteră a Câinelui din Napoli.

Gazele de bioxid de carbon, rezultat al emanaţiilor post-vulcanice, sunt letale pentru animalele mici sau păsările care pătrund aici, dar pentru oameni s-au dovedit a fi un leac miraculos în tratarea afecţiunilor cardiovasculare. Aceste băi uscate cu gaz, denumite şi mofete, au un puternic efect vasodilatator şi sunt recomandate de medicii balneologi nu doar pentru tratatea bolilor de inimă, ci şi a afecţiunilor locomotorii.

Curele trebuie să fie de scurtă durată, nu mai mult de 20 de minute, supravegheate, iar pacientul nu trebuie să coboare capul sub un anumit nivel indicat, unde gazele sunt puternice şi pot deveni periculoase.

Urme ale activităţii vulcanice pot fi întâlnite în foarte multe locuri din judeţul Covasna şi în judeţele învecinate Braşov şi Harghita.

Spre exemplu, la doar câţiva kilometri de Balvanyos, la graniţa cu judeţul Harghita, se află Lacul Sfânta Ana, unic în Europa, care s-a format în craterul unui vulcan stins în urmă cu zeci de mii de ani.

În centrul staţiunii Covasna se află un mic vulcan care încă bolboroseşte. E inofensiv, dar ultima dată a erupt în anul 1984, când a stropit cu nămol localnicii care treceau prin parc. E poreclit ”Balta dracului” şi este acoperit cu o colivie mare de metal care ţine oamenii şi alte vietăţi la distanţă.

O altă ciudăţenie a naturii apare în localitatea Valea Zălanului, de lângă Malnaş. Atunci când plouă, aici bălţile bolborosesc pentru că din măruntaiele pământului răzbat emanaţii de bioxid de carbon rezultate în urma acţiunilor postvulcanice. Cineva, nu se mai ştie nici cine şi nici când, a înfipt în pământ un băţ ca un fluier, iar acesta a început să cânte. Obiceiul a rămas peste ani, iar copiii din zonă caută şi astăzi băltoacele pe unde ”răsuflă” pământul, le acoperă cu noroi, iar în vârf aşază fluiere făcute din paie sau din crengi de salcie. Concertul este interesant, pentru că sunetele scoase de ”fluierele de pământ”, cum le denumesc oamenii locului, sunt foarte variate, tonurile diferind în funcţie de presiunea bioxidului de carbon.