Candidatul cel mai bun

Trustia, elegii politikoase

Ieri am dicutat despre candidați, care e mai bun: 1) cel care nu fură și e manager priceput; 2) cel care fură puțin câte puțin și nu împarte cu nimeni; 3) cel care nu fură, dar nici nu face mare treabă; 4) cel care fură mult, dar dă și la alții.

Pe cine credeți că l-au preferat majoritatea vecinilor? Pe primul? Ați greșit, marea majoritate l-au preferat pe al patrulea, fiindcă „se gândește la oameni”, „îi bun la suflet”, „nu-i egosit”, „îi generos”...

„Dar încalcă a opta poruncă a Domnului: Să nu furi!” - m-am revoltat eu creștinește, ortodoxal.

„Porunca îi să nu furi de la oameni, dar dacă-i de la colhoz, de la stat, nu se socoate păcat, - explică condescendent Dr. P. Stuh. - De la stat fură toți, dacă le pică. Dacă nu fură, înseamnă că nu-i normal”. „Bine că poate fura, înseamnă că îi căpos, îi merge mintea și o să prosperăm împreună. Dacă n-a fura el, or fura alții, mai zgârciți, și rămânem în sărăcie!” - adăugă judicios Cozonac.

„Să încercăm măcar o dată să alegem pe cineva care nu fură și e manager bun!” - am propus eu într-un efort disperat de a-i îndruma pe calea progresului civic.

„Dacă nu fură, nu are cum să fie manager bun, - îmi replică sceptic Colesovnazadov. - Fiindcă, oricum, chiar dacă nu fură el, banii nu ajung la noi. Așa că-i mai bine să alegem pe unul care poate fura și ne dă și nouă, ca să ne alegem și noi cu ceva...”. „Dacă managerii buni nu au reușit să facă nimic în treizeci de ani, de ce crezi că vor reuși de acum înainte?” - adugă irefutabil Cozonac.

Acum stau și mă gândesc că vecinii mei au dreptate: unde au fost managerii cei buni până acum? De ce nu s-au apucat de treabă? Ce au așteptat ei? Să fie poftiți? Dacă nu i-au putut convinge pe alegători să aleagă pe cine trebuie, ce fel de manageri sunt ei?

Al vostru diortosir, ortobioz, tictocher, Ion Buraga