Când și cum se PETRECE Revelionul în LUME

Toată lumea se bucură de venirea Anului Nou, doar că în timp şi în mod diferit.

Revelionul în Thailanda este numit „Songkran”, durează trei zile şi se sărbătoreşte în luna aprilie, conform calendarului gregorian. Obiceiurile diferă de la regiune la regiune, dar cea mai interesantă este aruncarea cu apă. Oamenii se stropesc fără să ţină cont de diferenţa de vârstă sau de superioritatea adversarului, acest obicei având loc de sute de ani, pentru că anul care vine să fie ploios.

Un alt obicei pentru a aduce noroc este eliberarea unei păsări din colivie sau a unui pește din acvariu. Peştii sunt duşi la mare şi sunt eliberaţi toţi în acelaşi timp. Foarte populare sunt şi concursurile de frumuseţe sau construirea castelelor de nisip.

În Tibet, de exemplu, Revelionul se numeşte „Losar” şi se sărbătoreşte la sfârşitul lui ianuarie sau începutul lui februarie, când este luna nouă. Ultimele două zile ale vechiului an se numesc „Gutor” şi se petrec făcându-se pregătiri pentru noul an, scrie Agerpres.

Festivalul anului nou în India se numeşte „Diwali” şi este un festival al luminilor. Oamenii de afaceri plătesc toate datoriile şi noile registre sunt binecuvântate înainte de Anul Nou. Oamenii cumpără lucruri noi pentru casă, noi unelte sau chiar haine, cei care îşi permit.

Anul nou în Japonia, numit şi „Shogatsu”, este cea mai importantă sărbătoare din calendarul japonez. Zilele de sărbătoare sunt considerate între 1- 3 ianuarie şi în această perioada majoritatea companiilor, magazinelor, şcolilor şi oficiilor guvernamentale sunt închise. Pregătirile de Anul Nou încep de la jumătatea lunii decembrie sau încă din luna noiembrie când se achiziţionează sau se confecţionează cărţile poştale numite „nengaiyo”. Aceste felicitări sunt păstrate de serviciu poştal, şi trimise apoi toate în ziua de Anul Nou.

În noaptea de Revelion, românii aveau obiceiul de a-şi dărui unii altora crenguţe de laur, nuci aurite ori monede imprimate cu chipul zeului Ianuş, cel cu două fețe, patronul lunii ianuarie.

În Olanda, oamenii ard brazii de Crăciun pe străzi şi lansează artificii când se schimbă anul, că un mod de a alungă spiritele rele ale vechiului an.

În Polonia, Anul Nou este cunoscut că „Noaptea Sfântului Vasile” („Sylvester”).

Sărbătoarea Anului Nou în Panama este foarte inedită. La miezul nopţii, toţi panamanezii fac un zgomot uriaş. Locuitorii se întrec în strigăte, iar fiecare bate unde şi în ce nimereşte. Ajutorul principal al zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continuă, iar trecătorii sunt udaţi.

În Birmania, Anul Nou se sărbătoreşte în cea mai caldă zi a anului. Oamenii aruncă apă din abundenţă, iar cei care sunt udaţi nu au voie să se supere. Acesta este simbolul fertilităţii.

Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeşte „Rosh Hashanah”. Data acestuia variază în fiecare an, întrucât calendarul evreiesc este lunisolar. Anul Nou soseşte în primele două zile ale lunii a şaptea, data Anului Nou fiind fixată astfel pentru ca fermierii să poată merge la Ierusalim înainte de sezonul ploilor.

Primele zece zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte. Tradiţia vorbeşte despre o carte a Raiului în care se spune că sunt scrişi cei care au făcut lucruri bune şi rele şi, la sărbătoarea de „Rosh Hashanah”, toată lumea trebuie să dea socoteală în faţă lui Dumnezeu pentru comportarea lor în timpul anului care a trecut.