Calvarul sovietic din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, ora 2.30: Primului val de deportări staliniste în Basarabia, care a vizat elita națională

În noaptea care vine se vor împlini 83 de ani de la primul val al deportărilor staliniste operate în teritoriul dintre Prut și Nistru, rupt de la România și supus de către sovietici unor epurări, terori și represiuni fără precedent.

După anexarea unor teritorii de la România, inclusiv Basarabia, sovieticii au început a le „curăța de elemente periculoase”, iar cei vizați erau moșierii, comercianții, primarii, intelectualii etc.

Operațiunea de deportare a început la ora 2.30, când militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. „Într-un sfert de oră să fiți gata!”, li se striga. Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar în căruțe, fiind duși până la Gară.

În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii - aparte. În vagoane erau repartizate câte 70 - 100 de persoane, fără apă în plină vară, dar și fără hrană. Mulți au decedat pe drum, nerezistând condițiilor de transportare care au durat câteva săptămâni până la destinație - în lagăre de muncă forțată.

„Pentru a lichida fizic orice tentativă de rezistență față de noul regim, noua putere sovietică a supus populația locală unei epurări masive. Cei considerați periculoși au fost ridicați și trimiși în lagăre de muncă forțată, GULAG, în cele mai îndepărtate regiuni ale URSS. Dușmani ai puterii sovietice au fost declarați în primul rând cei asociați cu fosta administrație românească anterioară - de la foști funcționari și lideri locali până la intelectuali de rând. Totuși, prima care a avut de suferit a fost populația de origine germană. Circa 100 000 de etnici nemți au fost deportați din Basarabia în cel de-al treilea Reich în urma unei înțelegeri între Hitler și Stalin. Adevăratul calvar a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 2.30 - momentul care va intra în istorie ca începutul primului val de deportări staliniste în Basarabia. Organele represive locale au rezervat din timp 1 315 de vagoane. Nu pentru produse sau cărbuni. Pentru 85 000 de oameni, care urmau să fie transporți în condiții inumane, cât se poate mai departe de casele lor. Listele celor deportați erau întocmite cu nenumărate abateri, scrise de mână, fără ștampile sau avize ale unor instituții de stat. Cei mai activi reprezentanți ai populației locale - primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, membrii partidelor de până la anexare, intelectuali cu familii întregi urmau să fie deportați în extremul orient sau în nordul Uniunii Sovietice. Pentru pregătirii sărmanii oameni aveau la dispoziție cel mult două ore”, afirmă doctorul în istorie Artur Leșcu, expert WatchDog.MD.

Aceeași sursă arată că, în 1941, o țintă predilectă a depărtărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia, venind din alte regiuni a URSS - etnici evrei, ucraineni, dar și ruși, care fugeau de puterea sovietică.

„Evaluări care nu pot fi numite totuși complete vorbesc despre circa 22 de mii de persoane care au fost deportate încă până la începutul războiului. Capii familiilor erau trimiși în GULAG, puțini au supraviețuit. Familiile acestora au fost deportate în Siberia sau în stepele din Nordul Kazahstanului. Suferințele prin care au trecut acești oameni sunt greu de descris”, mai punctează istoricul.

CITIȚI și DOCUMENTAT: Ce pierderi umane a avut Basarabia pe timpul ocupației sovietice. Cifre DUREROASE

Bolşevicii aveau să continue astfel, pe parcursul unui întreg deceniu (1941-1951), cu o atrocitate greu de imaginat, să distrugă capitalul uman valoros din Basarabia pe care s-o poată conduce mai ușor.

În opt ani (1940-1941 şi 1944 -1951), sovieticii au organizat şi pus în practică trei valuri masive de deportări, un plan bine gândit, prin care, susţin istoricii, Moscova urmărea să „rezolve“ atât problema naţională, cât şi cea spirituală. Cifrele oficiale arată că în total 550 000 de oameni au fost ridicaţi cu brutalitate din casele lor şi duşi în lagăre de muncă forţată în Siberia şi în Kazahstan.