Binefăcătorul de peste Ocean

DESTIN // Evenimentele din 7 aprilie l-au ambiționat să învețe legea pentru a deveni un bun judecător în R. Moldova. Soarta l-a dus, însă, în SUA de unde ajută nevoiașii din R. Moldova

Sute de copii din familii nevoiașe și copii cu dizabilități din R. Moldova au beneficiat de ajutor pe parcursul ultimilor doi ani din partea unei asociații a moldovenilor conducători de tiruri din SUA. Președintele asociației este un tânăr de 25 de ani din orașul Leova care a ajuns peste Ocean doar cu doi ani în urmă, iar între timp a reușit să își pună pe picioare o afacere, să creeze o asociație a moldovenilor truckiști (așa cum li se spune în SUA șoferilor de tiruri – n.r.), care se dorește a fi cea mai mare asociație de moldoveni din America, și să se facă util acasă, prin acțiuni de binefacere pentru cei bătuți de soartă.

7 aprilie i-a schimbat soarta

Ascultându-l în timp ce își enumeră realizările din R. Moldova, dar și pe cele din SUA, nu îți vine să crezi că Nicolae Bairactari are doar 25 de ani.

Și-a dorit să se facă informatician, dar, pe când învăța la informatică, a fost răpit în plină stradă de polițiști și torturat alături de alți tineri, victime ale evenimentelor din 7 aprilie 2009. După această nedreptate care i s-a făcut, și-a jurat să învețe legea, iar apoi să o apere.

„Am mers la Facultatea de Drept, decis să fac dreptate și poate chiar să schimb lucrurile în țară. Am început să profesez chiar din primul an de facultate. Am obținut mai multe câștiguri în judecată, chiar un dosar de vreo patru milioane de lei. Pentru un student, aceasta e o mare realizare. După facultate, am început să adun actele pentru Institutul Național al Justiției, dar am renunțat de îndată ce mi s-a dat de înțeles că trebuie să plătesc mită. Nu am vrut din principiu să accept. Dacă pentru a deveni judecător trebuie să plătești mită, nu ai cum să fii un magistrat onest mai târziu. Trebuie să îți întorci „investiția”, apoi să mai aduni și pentru a te împărți cu șefii. Nu, asta nu e ceea ce îmi doream eu”, recunoaște Nicolae.

Un patriot dezamăgit

Tocmai în acest moment de dezamăgire, tânărul a primit o invitație de la un prieten de a merge în SUA. „Mă chema insistent la el ca să câștig un ban pentru a-mi întemeia o familie. Eu, însă, eram un patriot înrăit. Când am urcat în avion, nici prin cap nu îmi trecea că aș putea rămâne aici. Asta până când am văzut cum trăiește lumea fără griji, fără teama că i-ar putea fi închis businessul, că justiția e coruptă și că nu are dreptul la liberă exprimare”, ne spune el.

Nicolae Bairactari nu a avut nevoie de mult timp pentru a se face remarcat în SUA, chiar dacă știa prost engleza și nu avea decât un singur prieten acolo.

„Niciodată nu mi-aș fi imaginat că aș putea ajunge să lucrez șofer de camion. Dar, dacă vrei să obții succes, trebuie să dai din coate. Acum conduc mai puțin, pentru că mi-am deschis un business în acest domeniu și am propriii șoferi. Am planuri de dezvoltare și cred că, în curând, voi face exclusiv muncă de birou”, ne dezvăluie el planurile sale.

„Băieții” lui Nicolae

La scurt timp după ce a urcat la volanul tirului, Nicolae s-a gândit să înființeze o Asociație a truckiștilor moldoveni din SUA. „M-am gândit că așa am putea face schimb de informații despre starea drumurilor în diferite state, am putea obține sfaturi unii de la alții. La început, ne gândeam cum să adunăm vreo 50 de membri. Nu-mi vine a crede că, timp de nici doi ani, am ajuns 1 200 și noi membri continuă să vină. Îmi doresc să devenim cea mai mare asociație de moldoveni din SUA”, ne spune el ambițios.

Nicolae vorbește cu multă însuflețire despre „băieții” lui din asociație. „Suntem toți tineri de 21-36 de ani, cei mai mulți cu studii superioare. Avem chirurgi, juriști, economiști, foști primari, muzicanți. Din asociație face parte și fiul lui Nicolae Glib. Sunt băieți de o inteligență deosebită. Atunci când ne aflăm într-o deplasare, avem obiceiul să discutăm despre tot felul de lucruri, economie, politică. De-ați vedea ce idei inedite apar în timpul acestor discuții telefonice la volan. Cu acești băieți am putea începe reformele în R. Moldova”, ne asigură el.

Cu gândul la sărmanii de acasă

Până a ajunge la reforme, Nicolae și băieții lui au decis să le dea o mână de ajutor nevoiașilor de acasă. Asociația truckiștilor moldoveni din SUA a realizat în ultimul timp mai multe acțiuni de caritate. La începutul anului școlar, tinerii au adunat bani pentru a-i trimite la școală pe 200 de copii din familii vulnerabile, asigurându-i cu îmbrăcăminte și rechizite școlare. Membrii asociației au colectat bani pentru a ajuta persoane care aveau nevoie urgent de operație. Într-un alt proiect, tinerii s-au gândit să le organizeze o zi de neuitat copiilor săraci și cu dizabilități care nu au ieșit niciodată din internatul în care se află. Aceștia au fost duși în excursie și la o pizzerie.

„Suntem un grup de voluntari cu inima deschisă și, pentru că avem sănătate și putem câștiga un ban, ne-am gândit că avem obligația să îi ajutăm pe cei mai amărâți de acasă”, ne explică Nicolae. De Paște, Asociația truckiștilor moldoveni din SUA își propune să îi ajute pe bătrânii de la azil.

Visul american și justiția moldovenească

La mii de kilometri de casă, Nicolae Bairactari recunoaște că îi este dor de nunțile, hramurile și petrecerile tradiționale moldovenești, dar cu greu își mai vede viitorul în R. Moldova. Se gândește să adune bani și să meargă să își continue studiile în drept în America.

„Vreau să pot profesa avocatura. Acesta este visul meu. Simt că e vocația mea”, afirmă el cu și mai mare ardoare, după ce ne mărturisește că sentințele pe dosarele privind evenimentele din 7 aprilie i-au lăsat un gust amar.

„Lumea în R. Moldova încă se joacă de-a justiția, în timp ce în SUA, dacă depășești viteza, ești arestat pe loc și nimeni nu vrea să știe ce pile ai și cine ești. Suntem la o distanță de 50 de ani de americani”, spune el cu un mare regret în voce.